Presiuni conjugate asupra administraţiei din România

Guvernul pare angajat într-o cursă fără speranţe. Obiectivele anunţate de primul ministru şi care se referă deopotrivă la reforma Justiţiei, combaterea corupţiei şi accelerarea privatizării par greu de atins într-un interval de timp atît de scurt. Aşa cum bine s-a spus Guvernul pare că vrea să facă în trei luni ce nu a făcut în trei ani. Opoziţia îl acuză pe primul ministru că încearcă din nou să salveze aparenţele şi că face un simplu exerciţiu de imagine. În clipa aceasta nu se mai ştie cu siguranţă ce îşi doreşte mai mult: să cîştige alegerile sau să încheie negocierile cu Uniunea europeană. Premierul a declarat că urmăreşte ambele obiective simultan, dar ele nu merg mereu împreună. În orice caz, Opoziţia caută acum să tragă beneficii maxime, cu atît mai mult cu cît are sentimentul că acţiunile sale sînt legitime. Parlamentul de la Bruxelles şi opoziţia democratică se află cel puţin în această clipă pe poziţii identice. Eforturile lor sînt conjugate, ceea ce îngustează vizibil marja de manevră a guvernului. UDMR , partenerul fidel al PSD, este la rîndul său mai ataşat de ideile reformei decît Guvernul însuşi, ceea ce reprezintă acum un factor de presiune în plus. În acest context politic o moţiune de cenzură, chiar dacă nu va fi adoptată, va şubrezi Guvernul. Primul ministru nu va mai putea respinge criticile Opoziţiei fără să respingă chiar criticile formulate la Bruxelles şi pe care măcar de ochii lumii şi le-a însuşit integral. Apărarea guvernului va consta probabil într-un sofism. Se va spune că stabilitatea politică internă este un argument solid în faţa Uniunii Europene şi ca atare orice încercare de destabilizare a guvernului ar pune în pericol negocierile de aderare. În realitate, nu este aşa. UE doreşte reforme reale şi o veritabilă schimbare de direcţie politică, dar nu este interesată de căile prin care s-ar obţine acestea. În orice caz dezbaterea unei moţiuni transmisă la televiziune va dăuna serios guvernului în momentul acesta de criză a credibilităţii sale externe. Aşadar pentru opozanţi ar fi suficient să depună moţiunea. Conducerea UDMR şi-a avertizat de altfel aderenţii că vor fi sancţionaţi daca vor semna moţiunea. Şi probabil că sînt destui deputaţi UDMR care cred că o schimbare de guvern sau măcar ruperea relaţiilor cu PSD ar fi binevenită. Unii au spus-o cu voce tare. Între timp şi PRM şi-a reevaluat poziţia aşa încît depunerea unei moţiuni nu mai este cu totul nerealistă. Preşedintele Iliescu, îngrijorat de această perspectivă, a făcut un apel către partide să manifeste aceeaşi solidaritate ca în cazul campaniei pentru NATO. Dar dacă Opoziţia nu se mulţumeşte cu un protest de faţadă, dacă îşi propune cu sinceritate să impulsioneze negocerile de aderare va trebui să-şi intensifice presiunile asupra Guvernului. Se pare că după trei ani de cînd a preluat mandatul guvernul actual şi-a epuizat resursele reformiste şi are nevoie fie de o remaniere de substanţă, fie de puternice impulsuri din exterior.