Prin Siberia în pantofi de bal

"Pantofii de bal reprezintă un ultim simbol al civilizaţiei”, spune Kalniete. “Mama i-a primit de la fratele ei. Urma să meargă la primul ei bal. Dar noaptea, familia a fost arestată şi deportată în Siberia. Mama n-a mai avut timp să-şi ia cu ea decât pantofii dăruiţi.”

Într-un interviu acordat ziarului german “Die Welt”, Sandra Kalniete şi-a exprimat speranţa, că “noua” Europă nu va uita trauma ţărilor aflate patruzeci de ani sub dictatura comunistă.

Kalniete a fost aprig contestată la Târgul de Carte de la Leipzig, când a comparat regimul comunist cu cel nazist. Atunci, vicepreşedintele Consiliului Central al Evreilor din Germania, Salomon Korn, a părăsit sala indignat. Ulterior, el a afirmat că "nu oprimarea cauzată de vreo vină, ci oprimarea fără vină trebuie să stea la baza conştiinţei colective".

Prin aderarea la Uniunea Europeană, ţările baltice ies din izolarea culturală impusă de sovietici. “Tradiţia culturii nostre este una adânc europeană”, spune deţinătorul premiului Nobel pentru literatură, lituanianul polonez Czeslaw Milosz.

Până la începutul secolului 20, Estonia, Lituania şi Letonia erau parte integrantă firească a culturii europene. Acţiunea multor romane ale vremii se desfăşura în aceste ţări. Acolo trăiau arhitecţi italieni şi nobili germani. Şi tot acolo se aflau renumite centre universitare.

Multiculturalitatea creatoare a fost brusc întreruptă odată cu venirea comuniştilor. În artă s-a impus curentul socialist proletcultist, iar cenzura a devenit omniprezentă.

Cultura baltică a rămas în atenţia vestului numai datorită emigranţilor. Este şi cazul altor culturi est-europene.

Acum, Uniunea Europeană promite un sprijin financiar important. Se vor aloca fonduri pentru biblioteci, edituri şi festivaluri de muzică, teatru şi film.

Cele mai bune perspective de afirmare le au muzicienii. Ei au dovedit că se pot integra în marile orchestre internaţionale. Acum, li s-a promis o sponsorizare masivă a propriilor lor orchestre.

În această săptămână a fost inaugurat Festivalul Filmului de Scurt Metraj de la Oberhausen. El aniversează 50 de ani de existenţă, fiind cea mai veche manifestare de acest gen. De-a lungul timpului au debutat aici regizori celebri precum Francois Truffaut, Roman Polanski, George Lukas sau Martin Scorsese.

Filmul de scurt metraj este considerat ”sâmburele cinematografiei”. După cum explică Roman Polanski, ”forma sa concentrată nu lasă loc de umplutură”. Aşadar, esenţele tari se ţin în sticle mici.

Filmul scurt încurajează experimentul şi a iniţiat de-a lungul timpului numeroase curente artistice. De altfel, scurt-metrajul are şi avantajul unor costuri mai reduse - şi această independenţă materială îi permite să fie subversiv. Deoarece se adresează în genere unui unui public restrâns, regizorii au curajul să-şi proiecteze o estetică foarte intimă.

Cu timpul, forma pointată a filmului scurt a ajuns şi în lumea comerţului. Ea se regăseşte atât de în clipurile publicitare, cât şi în video-clipuri muzicale. Mulţi regizori tineri îşi încep cariera în acest domeniu, fiind atraşi de aspectul financiar. Ei pot experimenta montaje îndrăzneţe, însă nu se pot exprima decât într-un şablon impus.

Festivalul Oberhausen îi celebrează tocmai pe regizorii care au curajul să se afirme independent. De remarcat este numărul record al filmelor de la preselecţie: peste 5000. Pentru concurs au fost alese 140 de filme din 87 de ţări. Pe lângă Statele Unite şi Marea Britanie, prezente anul acesta cu opt, respectiv nouă filme, se strecoară şi ţări fără tradiţie cinematografică, cum ar fi Kenia sau Azerbaidjanul. România, remarcată la Festivalul de Film de la Berlin cu un film scurt de Cristi Puiu, este de această dată absentă.