Privind rece şi ameninţător, viaţa celorlalţi

Un album de fotografii şi o expoziţie scot acum la lumină într-un registru mai puţin obişnuit, caracterul inuman al unui sistem.

Două fotografii alb-negru, luate din două unghiuri diferite, focalizează aceleaşi personaje: un bărbat tînăr stînd de vorbă cu o doamnă între două vîrste. Imaginile însoţesc prezentarea, în paginile cotidianului NEUE ZÜRCHER ZEITUNG, a unui experiment revelator în procesul confruntării cu trecutul comunist.

Dar să privim mai îndeaproape cele două fotografii

Bărbatul ţine mîna stîngă în buzunar, cu dreapta îşi sprijină bărbia, stă cu capul uşor plecat spre interlocutoarea sa pe care o priveşte cu maximă atenţie, drept în ochi. Din buzunarul hainei iese o hîrtie: un ziar, un manuscris?

Femeia stă cu spatele la obiectiv, chipul nu i se poate distinge cu claritate dar se poate deduce din profilul feţei că îi povesteşte ceva foarte interesant tînărului din faţa ei.

Pe celălalt trotuar stă un bărbat îmbrăcat în haină de piele, cu o servietă sub braţ, părînd a aştepta cu un aer indiferent, pe cineva.

În a doua fotografie, cei doi continuă să stea de vorbă. Ei se află de astă dată la colţul unei străzi, bărbatul ţine în mînă un document părînd a-i da unele explicaţii femeii. Ea priveşte cu atenţie documentul.

Dar cine sunt cei doi ? Nimeni alţii decît, în Praga anului 1969, scriitorul ceh Milan Kundera, devenit un star al literaturii europene după emigrarea în Franţa şi dizidenta cehă Bozena Lisova. Publicarea imaginii din tinereţe a scriitorului asupra căruia planează la anii senectuţii bănuiala că ar fi colaborat odinioară cu securitatea , conferă o stringenţă suplimentară proiectului Institutului de la Praga pentru Studierea Totalitarismului.

Praga văzută prin obiectivul poliţiei secrete

Volumul de fotografii recent editat este rezultatul unei minuţioase activităţi de restaurare a unor clişee şi negative, din cele cîteva mii aflate în arhivele serviciilor secrete comuniste cehe. „Recuperarea” imaginilor, expunerea şi publicarea lor sub titlul „Praga văzută prin obiectivul poliţiei secrete” atestă forţa malefică a voyeurismului represiv, care nu îngăduie nici o comparaţie cu curiozitatea temuţilor paparazzi ai presei bulevardiere, pur şi simplu fiindcă lezarea sferei private este comisă în ambele cazuri din cu totul alte raţiuni şi în cu totul alte scopuri.

Pe de altă parte, aşa cum şi cele două fotografii publicate în ziarul elveţian citat o demonstrează, există cîteva particularităţi semantice ale imaginilor care au un efect tulburător asupra privitorilor, azi.

Agenţii serviciilor secrete comuniste, dotaţi cu camere ascunse de luat vederi, nu puteau încadra corect „motivul” fiindcă avînd aparatul în mînă, riscau să fie reperaţi.

Instantaneele trădează însă caracterul fraudulos, clandestin al operaţiunii. Privind în altă parte, dar fără a pierde din vedere „obiectivul”, alias „victima”, vînătorul de imagini declanşează mecanismul camerei ascunse.

Cea de-a doua fotografie a lui Milan Kundera şi a dizidentei Bozena Lisova a fost făcută tocmai de bărbatul care în prima fotografie stătea pe cealaltă parte a străzii. El avea ascunsă în servietă … camera de luat vederi!

Ca şi textele rapoartelor incluse în dosarele din arhivele securităţii, şi fotografiile publicate în volum şi prezentate la Bruxelles, într-o expoziţie, sunt componente ale aceluiaşi discurs „obiectiv”, inuman” „anonim”, „rece” şi anihilant al unui sistem represiv ai cărui responsabili şi slujbaşi au rămas în cele din urmă nepedepsiţi. Este încă unul din motivele pentru care scoaterea la lumină a fotografiilor, a imaginilor care au luat în captivitate viaţa celorlalţi, clişee aflate în arhivele fostelor securităţi comuniste, este nu numai necesară ci imperativă!

Autor: Rodica Binder

Redactor: Robert Schwartz