Pro-Ucraina, anti-Rusia sau neutră?

La început dominau binecunoscutele imagini: mii de demonstranţi paşnici care pledează pentru o Ucraină mai bună. Cine a urmărit presa germană de la începutul protestelor în Ucraina a sesizat imediat felul în care au fost etichetate cele două tabere: "buni" şi "răi". Aici luptă pro-europenii contra acoliţilor corupţi ai preşedintelui pro-rus Ianukovici.

Cu toate acestea, despre conflictul ucrainean nu se poate relata în termeni tranşanţi. Iniţial, din corespondenţele de la Kiev, nu s-a văzut cât de complexă e, de fapt, întreaga acţiune. Jurnaliştii străini trimişi la faţa locului i-au catalogat drept "pro-europeni" pe cei ieşiţi în stradă la proteste. Niciun reporter n-a părăsit "maidanul" pentru a-şi face o imagine asupra situaţiei din întreaga ţară. Mulţi ziarişti occidentali au înnoptat la hotelul "Ucraina", situat chiar în piaţă. Tot acolo s-a înfiinţat şi un fel de "centru de presă al opoziţiei".

"Arăta ca o răzvrătire a societăţii civile contra unui conducător rău", afirmă politologul Simon Weiß de la Universitatea Heidelberg. În prima fază a protestelor, Weiß a constat că relatările din presă au respectat, fără excepţie, un singur tipar: "Aici e occidentul, acolo e conducătorul sinistru, sinistra Rusie. Progresul contra corupţiei." Atât presa germană, cât şi Guvernul Merkel au privit conflictul dintr-o singură perspectivă.

În ape tulburi

La aceeaşi concluzie a ajuns şi publicaţia nord-germană "Zapp". În lunile noiembrie, decembrie şi ianuarie, jurnaliştii revistei au analizat buletinele de ştiri "Tagesschau" şi "Tagesthemen" ale postului de televiziune ARD. Concluzia? Aproape 80% din persoanele invitate să acorde interviuri erau adversari ai conducerii de la Kiev.

Unul din cei mai iubiţi ucraineni intervievaţi: fostul campion mondial la box şi unul dintre liderii opoziţiei Vitali Kliciko. Un interlocutor imparţial? "În niciun caz!", au constatat telespectatorii şi cititorii din Germania.

Odată cu agravarea situaţiei în Ucraina, ştirile şi imaginile de la faţa locului s-au schimbat. La sfârşitul lunii februarie, conflictul a atins noi cote alarmante. Preşedintele Ianukovici a fost înlăturat, iar în presă au fost vehiculate nume noi, ca Svoboda - partidul populist de dreapta care a reuşit chiar şi să intre în componenţa guvernului de tranziţie de la Kiev. Şi dacă până atunci nimeni nu comentase imaginile cu drapelele partidului Svoboda, vizibile pe fundal, brusc atenţia presei s-a îndreptat către acestea.

"Discursul pro-demonstraţii a fost întrerupt şi au început tonurile critice", afirmă politologul Simon Weiß. O dovadă a faptului că, în sfârşit, jurnaliştii au analizat ceva mai atent situaţia? Directorul agenţiei "N-Ost", Hanno Gundert, este sceptic: "Susţinătorii dreptei au fost omniprezenţi, discreditând astfel întreaga mişcare."

Adepţi vs. critici

Apoi în scenă a intrat un alt actor: Rusia. Iar Vladimir Putin pare a fi cel care a destrămat mitul opoziţiei ucrainene. După anexarea peninsulei Crimeea, Rusia a devenit centrul de greutate al conflictului ucrainean.

Cu cât criza s-a adâncit mai mult, cu atât relatările din presă au devenit mai clare şi mai acide. De exemplu, un titlu al revistei "Der Spiegel", ediţia din 10 martie: "Piromanul - cine-l opreşte pe Putin?" În multe articole, preşedintelui rus i s-a reproşat că ar fi brutal şi lipsit de scrupule.

Putin contra Europei şi Americii. Est contra Vest - retorica Războiului Rece. Dar nu numai asemenea teorii s-au răspândit în presa germană, ci au apărut şi oameni cu înţelegere faţă de Rusia. "Criticii lui Putin şi cei care îi scuză acţiunile au început să se acuze reciproc", spune Hanno Gundert. Unii consideră că singurul vinovat e Putin, alţii caută să convingă că Rusia ar trebui înţeleasă.

În prezent presa germană abundă în ştiri despre separatiştii din estul Ucrainei. Se constată că, între timp, jurnaliştii şi-au mai temperat tonul. Într-un context atât de complicat, nimeni nu se încumetă să mai pună etichete.