Problemele Italiei rămân

Mai întâi vestea bună: contrar așteptărilor majorității, piețele financiare nu au fost prea stresate luni dimineața de rezultatul referendumului din Italia. Indicii bursieri principali de la Londra, Frankfurt și Paris au încheiat pe plus și chiar bursa de la Milano nu a scăzut mai mult de 1%. Și dobânda la obligațiunile de stat italienești a rămas neschimbată, la 2%.

Investitorii nu au fost deci prea suprinși nici de NU-ul spus la referendum de italieni, nici de demisia premierului Matteo Renzi. Să fie deci totul ok?

Nu chiar. Vechile probleme nu pleacă nicăieri iar țara pare și mai departe de găsirea unor soluții de rezolvare a acestora. În principal problematică este situația băncilor, care stau pe un munte de credite neperformante, în valoare totală de 360 de miliarde de euro, conform estimărilor FMI.

Unde sunt miliardele?

Două din cele mai mari bănci italiene, numărul unu Unicredit și numărul trei Monte dei Paschi di Siena (MPS), urmăresc în săptămânile viitoare recapitalizări în valoare de miliarde de euro. Au nevoie de acești bani pentru a transfera o parte din creditele neperformante deținute într-un fond de salvare. Dar găsirea de investitori s-ar putea dovedi acum și mai anevoioasă. La bursa milaneză, acțiunile bancare au înregistrat luni cele mai mari pierderi.

MPS are nevoie de cinci miliarde de euro bani proaspeți, adică de aproape nouă ori mai mult decât valoarea actuală pe bursă a acestei bănci. Unicredit speră să strângă 13 miliarde, egalul actualei sale valori la bursă.

MPS se află în mod special sub presiune. Banca dorea să rezolve problema recapitalizării până la finalul lui 2016 și să prezinte deja săptămâna aceasta un mare investitor, un așa-numit investitor-ancoră. Analiștii de la Morgan Stanley cred încă că misiunea MPS va fi acum îngreunată de NU-ul de la referendum.

Insiderii branșei bancare susțin că investitorii urmează să se întâlnească în reuniuni de criză pentru a-și analiza opțiunile. Dacă banca nu va reuși să strângă capitalul necesar, va fi nevoie de intervenția statului. Dar nici acesta nu este într-o poziție prea bună, având datorii la bugetul de stat de 130 de procente din PIB.

"Nu trebuie să ne facem însă griji prea mari", spune Carsten Brzeski, economist-șef la ING Diba. "Pentru că datoriile statului italian sunt în principal în posesia cetățenilor italieni și nu credem că aceștia vor vinde acum obligațiunile pe care le dețin." În plus, dobânzile ar fi în continuare foarte mici. "Este deci posibilă administrarea ca și până acum a acestor datorii", a spus Brzeski pentru DW.

Criză nouă pentru zona Euro?

Brzeski este optimist și în varianta venirii la putere în Italia a unui guvern de tehnocrați, cu susținere largă în Parlament. "Un guvern neafiliat politic ar putea reforma sistemul bancar italian într-o măsură poate și mai mare decât ar fi putut Renzi."

Înainte de referendum s-a speculat dacă un eventual NU va afecta din nou negativ zona euro, odată cu demisia lui Renzi. Dar și în acest caz nu am asistat la o prea mare agitație a piețelor financiare. Moneda Euro a scăzut temporar față de dolar, dar și-a revenit la nivelul de la jumătatea lui noiembrie.

Acum este așteptată reuniunea de joi a consiliului guvernatorilor BCE. "Asupra piețelor, această reuniune are probabil mai multă influență decât referendumul", crede Brzeski.

Există totuși pericolul ca situația din Italia să slăbească întreaga uniune monetară, se teme Marcel Fratzscher, șeful celui mai mare institut german de cercetare economică DIW din Berlin. "Teama mea este că Italia se va dovedi o primă piesă de domino în procesul de slăbire a întregii Europe, cu creștere economică foarte redusă și mare instabilitate pe piețele financiare."

Nu doar Italia s-ar afla sub presiune, ci întreaga zonă Euro, a afirmat Fratzscher pentru DW. Guvernele europene ar trebui să găsească o strategie comună pentru a combate decisiv criza economică de durată din zona Euro. Obiectivele ar fi stimularea creșterii economice și scăderea ratei șomajului. "Aceasta nu se poate decât în condiții de cooperare mai bună. Ceea ce înseamnă că Germania ar trebui să-și asume o responsabilitate mai mare pentru Europa."

Autor: Andreas Becker