Prosternare apuseană în faţa islamismului?

Criza economică şi corolarul ei, şomajul, figurează în continuare la loc de frunte, în paginile ziarelor occidentale. Cele americane şi germane bunăoară se ocupă intens de situaţia de la General Motors şi de pericolul închiderii fabricilor europene ale concernului Opel.

Cele pariziene analizează situaţia din Guadelupe, un teritoriu de peste mări şi ţări rămas al Franţei, în care au izbucnit tulburări calificate de unii observatori drept post-coloniale.

Spaţii acordă presa germană şi contenciosului declanşat de refuzul Poloniei de a o accepta în consiliul de conducere al proiectatului „Memorialul al Deportărilor” europene pe Erika Steinbach. Şefa creştin-democrată a Uniunii Germanilor Expulzaţi din răsărit e considerată nu doar la Varşovia, ci şi în cercurile de stânga din Republica Federală ca fiind excesiv de conservatoare şi naţionalistă.

Nu puţini comentatori din vest mai analizează situaţia din Kosovo la un an de la declaraţia de independenţă a unei provincii, aflate încă departe de suveranitatea reală, devreme ce supravieţuieşte doar graţie ajutorului internaţional. „Un Kosovo suveran rămâne o construcţie ipotetică”, subliniază de pildă ziarul francez de stânga, le Monde, care semnalează menţinerea diviziunii etnice a oraşului Mitrovica, din nord, precum şi perpetuarea ghetourilor sârbeşti cu viitor incert din enclavele situate în sudul teritoriului kosovar.

Unii editorialişti găsesc totuşi timp să deplângă şi întârzierea de 30 de ani, cu care a debutat în Cambodgia primul proces intentat unuia din criminalii în masă vinovaţi pentru genocidul comis asupra propriului popor de regimul comunist al khmerilor roşii. Regim instalat la Pnomh Penh la mijlocul ani 70 ai veacului trecut, după alungarea din ţară a trupelor americane.

La rândul lor ziarele italiene comentează dezastrul electoral suferit de opoziţia de stânga în alegerile regionale din Sardinia, respectiv triumful total repurtat de formaţiunile de dreapta şi de primul ministru italian Berlusconi.

La Repubblica din Roma dă frâu liber mâniei adversarilor premierului, afirmând că şeful guvernului s-ar vedea „aplaudat de italieni, deşi Berlusconi l-a atacat pe preşedintele statului, s-a dezis de constituţia ţării şi s-a gudurat pe lângă biserică fără să fie însă în stare să pună sub control criza economică.”

Corriere della Sera din Milano salută demisia şefului opoziţiei de la conducerea recent înfiinţatului Partid Democrat. Ziarul relevă că Walter Veltroni n-a reuşit să-şi transpună promisiunile de resuscitare a stângii italiene, care rămâne să se zbată într-o amplă criză.

În fine, o serie de analişti abordează contenciosul provocat de expulzarea din Marea Britanie a deputatului olandez Geert Wilders.

„Cazul face valuri mari”, titrează Frankfurter Allgemeine Zeitung, consemnând conflictul izbucnit între Londra şi Haga pe marginea demersului autorităţilor britanice.

La graniţa de pe aeroportul Heathrow oficialii ministerului londonez de interne l-au întors din drumul său spre Londra şi l-au trimis acasă pe parlamentarul din Olanda, deşi Wilders fusese „invitat de Camera lorzilor” să-şi prezinte filmul „Fitna”. „Controversata peliculă montează secvenţe de terorism islamist în paralel cu scene înfăţişând anumite versete din Coran”, versete invocate de extremişti pentru a-şi justifica atentatele. Din unghiul parlamentarului european filmul său constituie un manifest de luptă politică pentru democraţie şi împotriva fundamentalismului islamic.

Or, autorităţile britanice i-au reproşat tocmai lui Wilders (pentruc are Coranul e o carte fascistă) instigare la ură şi extremism, înainte de a-l expedia acasă. Cotidianul din Frankfurt relevă că „nu doar ziarele olandeze de dreapta critică oficialităţile din Londra pentru botniţa pusă unui critic al Islamului” şi capitularea lor în faţa violenţei fundamentaliste.

„Argumentul lui Wilders potrivit căruia intoleranţa islamică a şi început să submineze fundamentul liberal al coexistenţei noastre se vede confirmat” de măsura luată împotriva lui de autorităţile britanice, mai reliefează cotidianul din Frankfurt.

Într-un mod similar vede lucrurile şi un comentariu semnatd e Bret Spehens în ziarul american Wall Street Journal, care consideră cazul Wilders „un test pentru civilizaţia occidentală” şi cere stângii şi dreptei apusene să sară în ajutorul său, pentru a nu se auto abandona . Cotidianul din New York relevă că Wilders e departe de a fi un „neofascist”, de felul lui Joerg Haider, câtă vreme parlamentarul olandez „nu urăşte decât ideologia islamului, nu şi pe musulmani ca indivizi”. În plus, „dacă discursul anti-creştin e protejat în Europa de dreptul la liberă opinie şi expresie, de ce să nu se aplice acelaşi standard şi celor ce-şi bat joc de Islam? Civilizaţia occidentală „nu e doar o tradiţie iudeo-creştină. E şi civilizaţia lui Socrate şi Aristofan, a lui Hume şi Voltaire, Copernic şi Darwin, a disidenţilor religioşi şi a ateilor. Cazul Wilders îi cere acestei civilizaţii să se redefinească”…, notează în concluzie autorul. Potrivit căruia, la 20 de ani de la „fatwa” iraniană condamnându-l la moarte pe scriitorul Salman Rushdie pentru o carte judecată de aiatolahi ca fiind anti-islamică, „există totuşi o diferenţă fundamentală între o civilizaţie care-şi apără disidenţii şi alta care caută să-i omoare”.