Rămâne Germania o oază a stabilităţii?

FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG scrie pe acest subiect: "Partidele sunt încă în plin proces de a-şi definitiva poziţia. Ecologiştii sunt preocupaţi să se regăsească pe ei înşişi. Social-democraţii îşi încordează muşchii în încercarea de a transforma înfrângerea suferită la urne într-o victorie parţială. Uniunea Creştin Democrată caută la rândul ei camarazi de joacă după "victoria istorică" repurtată la alegeri. Dar tatonările în vederea alcătuirii arcului guvernamental nici nu au debutat încă, astfel că nu este clar dacă preşedintele Gauck a fost bine sfătuit să-i invite la el pentru "discuţii "pe preşedinţii partidelor parlamentare. De aceea, invitaţia prezidenţială, pe care nimeni nu o poate refuza, dă inutil situaţiei o turnură dramatică."

STUTTGARTER NACHRICHTEN consideră însă că iniţiativa preşedintelui Gauck nu este pripită. "Preşedintele a vorbit cu atâta convingere despre importanţa alegerilor democratice, încât nu poate fi bănuit că ar fi de acord cu repetarea alegerilor până când rezultatul va fi unul convenabil. El va cere partidelor să manifeste voinţă de compromis. Iar dacă acest apel nu va da rezultate, măcar se poate de pe acum şti un lucru: Că preşedintele nu-l va desemna cancelar pe liderul social-democraţilor, Sigmar Gabriel, în fruntea unei coaliţii de stânga, laburist-ecologiste, tolerată de comuniştii reformaţi ai formaţiunii Stânga."

MANNHEIMER MORGEN evidenţiază însă că discuţiile cu liderii partidelor în vederea opţiunilor de coaliţie nu intră în atribuţiile preşedintelui. "În alte ţări, şeful statului îl însărcinează pe câştigătorul alegerilor cu formarea guvernului. Dar în Germania nu este aşa. În Germania, preşedintele ţării intră în joc abia când Parlamentul este chemat să-l aleagă pe cancelarul propus de preşedinte. Mai exact spus pe cancelară, fiindcă un alt candidat decât Angela Merkel ar fi de neimaginat. De aceea, Gauck ar trebui să aştepte până când se va forma noua coaliţie. Să manifeste pentru moment reţinere."

HANNOVERSCHE ZEITUNG avertizează în context că discuţiile preşedintelui cu liderii partidelor pot fi înţelese greşit în vremuri în care state aflate în criză, cum ar fi Italia, ies din nou în evidenţă din cauza instabilităţii scenei politice. "Ceea ce se întâmplă în prezent în Germania este departe de drama care se derulează la Roma. De pildă, partidul cancelarului Merkel nu s-a erodat după opt ani de guvernare. Dimpotrivă, s-a întărit. Iar un partener de coaliţie se va găsi cu siguranţă. Pe ici pe colo, spirite care s-au supraîncins în timpul campaniei electorale trebuie să revină la temperatura normală, dar nimeni nu pune la îndoială capacitatea de compromis a Angelei Merkel.

Decizia preşedintelui formaţiunii social-democrate SPD, Sigmar Gabriel, de a întreba baza partidului dacă este de acord cu formarea unei mari coaliţii cu conservatorii, este comentată de TAGESSPIEGEL. "Poate că multora decizia li se pare riscantă şi unora dovada unei slăbiciuni la vârful formaţiunii, dar ea a fost corectă. Gabriel le-a promis tovarăşilor de partid dreptul la codecizie când a fost ales preşedinte şi trebuie să-şi respecte această promisiune cu atât mai mult acum, când e vorba de o chestiune existenţială a partidului. Dacă nu ar face asta nu ar scăpa în următorii patru ani de critici interne. Şi nici nu ar putea să-şi exercite netulburat atribuţiile de vicecancelar."

Ziarul DIE WELT analizează rezultatul alegerilor parlamentare din Austria, soldate cu o întărire masivă a dreptei. "Alianţa de durată a conservatorilor cu social-democraţii, dominată de laburişti, poate fi comparată cu o placă de beton care acoperă toate frământările izbucnite la baza marelui consens. Dar acum lucrurile s-au schimbat. Formaţiunea de dreapta FPÖ şi-a îmbunătăţit considerabil performanţa, obţinând 21,4 la sută din voturi". Astfel, vechea formaţiune a lui Haider s-a clasat pe locul trei, cu puţin în urma celor care alcătuiesc marea coaliţie. Iar dacă dreapta nu s-ar fi scindat cu ani în urmă, ar fi putut deveni principala forţă politică a ţării. Aşadar, se poate afirma că Austria a votat marea coaliţie, verificată în timp. Dar a ales şi resentimentul, iar o continuare a marii coaliţii ar putea întări formaţiunile resentimentare.

WASTFÄLISCHE NACHRICHTEN constată la subiect că, spre deosebire de electoratul din Germania, austriecii sunt receptivi la "mesajul amăgitor al populiştilor de dreapta". De aceea, conservatorii trebuie să se teamă de migrarea unei părţi şi mai consistente a electoratului propriu către dreapta.

NEUE ZÜRCHER ZEITUNG scrie în ediţia de azi că "Franţa blochează admiterea României în spaţiul Schengen". Motivul? Problemele cu care guvernul francez se confruntă din cauza numeroşilor migranţi romi sosiţi în ţară. Guvernanţii români speraseră că vor fi admişi în club la începutul anului 2014, măcar în privinţa punctelor de trecere a frontierei aeriene şi maritime.

Chestiunea admiterii în spaţiul Schengen este văzută la Bucureşti dar şi la Sofia ca o chestiune de prestigiu, fiindcă impresia că România şi Bulgaria sunt membre de categoria a doua ale UE este larg răspândită. În noua situaţie, Ministerul de Externe român subliniază că integrarea socială a cetăţenilor aparţinând etniei rome nu are nicio legătură cu extinderea spaţiului Schengen.