Războiul rece în Caucaz

Între Rusia şi Georgia nu există zboruri directe şi nici relaţii diplomatice bilaterale. Autorităţile vamale georgiene sancţionează orice persoană al cărei paşaport conţine o ştampilă abhază sau osetă, sub pretextul intrării ilegale în Georgia.

Liderii politici ruşi şi georgieni nu vorbesc unii cu alţii, doar unii despre alţii, şi atunci adesea cu desconsiderare. Când preşedintele Rusiei, Dmitri Medvedev, a fost întrebat de studenţi americani care este relaţia sa cu Georgia, el a răspuns că-şi poate imagina relaţii bilaterale mai bune cu poporul georgian :

„Dar, personal, nu doresc să am nimic de a face cu preşedintele Saakaşvili, deoarece sunt de părere că a comis crime împotriva propriului său popor şi a popoarelor din Osetia de Sud şi Abhazia".

Rusia reproşează autorităţilor georgiene de a fi provocat războiul din august 2008 în încercarea de a reintegra cu forţa regiunile separatiste Abhazia şi Osetia de Sud în statul georgian. Ar fi fost vorba, potrivit Moscovei, de revanşism. Iar Saakaşwili nu s-ar fi dat înapoi nici de la genocid pentru a-şi atinge scopul.

Partea georgiană reproşează la rândul ei Rusiei de a-şi manifesta în continuare preferinţele coloniale, încercând să stopeze cu forţa, sub pretextul protecţiei drepturilor minorităţilor, politica prooccidentală a Georgiei, pentru a readuce statul caucazian sub dominaţia sa. Preşedintele Saakaşwili a declarat în faţa Adunării Generale a ONU dispreţuitor :

„Zic că au fost nevoiţi să intervină. Aşa cum au fost nevoiţi să intervină predecesorii lor în 1939 în Polonia, în 1940 în Finlanda, în 1956 în Ungaria, în 1968 în Cehoslovacia şi în 1979 în Afganistan. Aşa cum au fost nevoiţi să distrugă oraşul Grosny, capitala Ceceniei, pentru a distruge mândra naţiune cecenă. Istoria recentă demonstrează limpede ce înţeleg aceşti lideri politici sub motto-ul 'securitate şi stabilitate' în regiune".

Disputa verbală dintre autorităţile ruse şi georgiene a păstruns demult în forurile şi organizaţiile internaţionale. Astfel intenţionează Georgia să obţină săptămâna aceasta ca Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei să-i retragă Rusiei dreptul de vot din cauza politicii sale în Caucaz.

Rusia nu vrea să renunţe la recunoaşterea oficială a celor două mini-republici. Iar Georgia nu doreşte să accepte cu niciun chip separarea teritoriului său. Abhazia, a declarat şeful de stat georgian, Saakaşwili, este leagănul culturii şi civilizaţiei georgiene :

„Unde erau odinioară grădini, hoteluri, teatre şi restaurante, sunt acum baze militare, câmpuri de mine şi cimitire. Va trebui să treacă mult timp până ce Abhazia va redeveni ce a fost odată : cea mai frumoasă regiune a Georgiei".

În ce-i priveşte, preşedinţii republicilor separatiste nerecunoscute de comunitatea internaţională exclud categoric revenirea în confederaţia georgiană. Majoritatea locuitorilor Abhaziei şi Osetiei de Sud sunt de aceeaşi părere :

„Niciodată", declară un cetăţean abhaz, adăugând: "Chiar dacă va trebui să luptăm până la ultimul abhaz. Am trecut prin prea multe experienţe negative cu Georgia. Ne-au luat limba. Ne-au luat şcolile".

Oamenii ignoră faptul că, sub pretextul statutului de putere protectoare Rusia îşi urmăreşte, de fapt propriile interese.

Soldaţii ruşi, care dau prilej unor aprigi discuţii politice în plan internaţional, sunt bine primiţi de abhazi şi oseţi, după cum a afirmat o femeie osetă :

„Continuăm să existăm doar datorită marii Rusii, care a recunoscut micul nostru popor oset, astfel încât să putem trăi din nou în normalitate. Tinerii de aici, copiii noştri, pot astfel în sfârşit să doarmă din nou liniştiţi".

Autor: Christina Nagel/Ana-Maria Fischer-Dieskau

Redactor: Petre M. Iancu