Reducerea concentraţiei de bioxid de carbon din atmosferă

Ei aşteaptă de la politicieni decizii eficiente. În acelaşi timp, ei pretind industriei să-şi pună de acord interesele economice cu cele de protecţie a planetei noastre. În acest cor o voce mult mai puţin mediatizată, dar având de jucat un rol esenţial, este cea a oamenilor de ştiinţă, a tehnicienilor.

Oamenii de ştiinţă caută de mult timp soluţii de reducere a concentraţiei de bioxid de carbon din atmosferă, în scopul de a diminua efectul de seră. Printre acestea, sunt numite curent: împăduririle, o exploatare adecvată a solului, precum şi măsuri tehnice.

Johannes Lehmann, profesor de Chimia solului la Cornell University din Statul New York pledează pentru carbonizarea biomasei şi îngroparea în pământ a cărbunelui biologic rezultat. Procedeul prezintă avantajul că bioxidul de carbon din biomasa astfel tratată ar putea fi sustras circuitului de CO2 pe timp mult mai îndelungat şi mai sigur decât, de exemplu, în cazul plantărilor de păduri. Atunci când pădurile îmbătrânesc, cantitatea de bioxid de carbon eliberată din materialul vegetal în putrefacţie poate fi mai mare decât cea preluată de plante din atmosferă.

Nici la depozitarea bioxidului de carbon în straturi geologice adânci nu este sigur că scoaterea acestuia din circuit este de durată. În schimb, materialul vegetal transformat în cărbune biologic printr-un procedeu de pirogenare – asemenea celui de producere a mangalului – rămâne stabil timp de secole. După cum precizează Lehmann într-un număr recent al revistei „Nature“, faptul acesta este sugerat atât de experimente de laborator, cât şi de rezervele de cărbune biologic aflate în stare naturală.

Ideea de a „îngropa“ resturi de plante carbonizate în pământ nu este nouă. Metoda a fost practicată în regiuni din America de Sud încă înainte de venirea colonizatorilor. Solul din pădurile tropicale este de regulă neprielnic agriculturii. De-alungul fluviului Amazon au fost, însă, descoperite zone foarte fertile, aşa-numite „Terra preta“ - „pământ negru“ în portugheză. Procedeul prin care băştinaşii tratau solul cu resturi vegetale carbonizate nu a fost încă descifrat în întregime.

Specialiştii în chimia solului sunt deosebit de interesaţi de această practică, ce prezintă două mari avantaje. Pe de-o parte are loc o fertilizare a solului, fără să fie necesară defrişarea prin ardere. Pe de altă parte este vorba de şansa de a extrage bioxidul de carbon din circuitul atmosferei pe termen extrem de lung, şi anume prin înmagazinarea acestuia în sol în formă de cărbune biologic. Oamenii de ştiinţă se gândesc aşadar că, în viitor, Terra preta ar putea juca un rol major în protecţia climei.