"Reformele sunt necesare pentru că sunt necesare"

Tensiunile interne germane îşi pierd capul odată cu plecarea cancelarului federal Gerhard Schröder către Europa de Sud-Est. Căci, la ora actuală, toate neliniştile Berlinului îl au în centrul atenţiei pe şeful Executivului. Se vede de la Moscova, acolo unde NEZAVISIMAIA GAZETA notează: ”Schröder nu ştie cum să se descurce cu opoziţia din propriul partid. Guvernul nu a descoperit argumentele care să convingă asupra eficienţei reformelor. Astfel că este singura explicaţie ce se face auzită”. În Est, însă, reformele îi scot în stradă pe cei care, scrie DER TAGESSPIEGEL, din Berlin, ”spre deosebire de vest-germani, nu au reuşit să strângă, vreme de decenii, economii la saltea şi care, în jumătate de an, ar putea ajunge săraci lipit pământului”. Dacă est-germanii îşi fac – ieşind pe stradă – curaj, mai greu de înţeles este, pentru NÜRNBERGER NACHRICHTEN, cum de ”în Vest există oameni de afaceri care n-au învăţat în 50 de ani de economie de piaţă că statul nu crează locuri de muncă”.

Pe acest val al nemulţumirilor celor pentru care reformele nu aduc decât povara concurenţei, o mână de oameni din interiorul Partidului Social-Democrat face disidenţă şi se pregăteşte să fondeze un partid situat mai la stânga decât coaliţia guvernamentală, fără a se confunda cu ex-comuniştii, însă. ”Nu ar putea reuşi”, comentează VOLKSSTIMME, din Magdeburg, acolo unde ”Demonstraţiile de luni” au atins participarea cea mai numeroasă. ”Nu ar putea reuşi pentru că socialiştii de stânga din PSD (gruparea ex-comunistă) absorb, pentru moment, întregul potenţial de furie şi protest. O altă formaţiune de stânga nu poate fura din populismul PSD. Cel puţin nu în landurile din răsărit. În Vest, în schimb, potenţialul electoral este mai mare”. Dar, conchide SÜDDEUTSCHE ZEITUNG, ”adevărata problemă” pentru SPD-ul cancelarului ”rămâne mişcarea de protest” cu a cărei lungime de undă ar putea interfera Oskar Lafontaine – în pielea unui, punctează cotidianul bavarez – Jörg Haider de stânga.

Procesul lui Mounir al Motasadeq este cea de-a doua temă actuală regăsită în paginile cotidianelor germane. HANDELSBLATT, ziarul oamenilor de afaceri care apare la Düsseldorf, scrie: la reluarea procesului, ”Washingtonul doreşte să demonstreze mai multă voinţă de cooperare” decât a făcut-o în februarie anul trecut, când nu a permis martorilor sau probelor să părăsească Statele Unite. Şi, totuşi, promisiunile americane de până acum denotă mai degrabă ”o colaborare lacunară şi secretomanie. Justiţia şi dreptate vor avea de suferit”, conchide ziarul renan. ”Două state de drept, căutându-şi, fiecare, dreptatea, îşi pun, unul altuia, piedici”, observă, la Berlin, DIE WELT.

Rămânem la terorism. BERLINER MORGENPOST pune două întrebări: ”Un milion de dolari este preţul unei vieţi? Rănile grave costă 350.000 de dolari?” Este vorba despre sumele ce vor fi plătite victimelor atentatului comis de terorişti libieni în discoteca La Belle din Berlin, în anul 1986. Acest târg permite întoarcerea din izolare a Libiei. ”Suferinţele fizice şi sufleteşti ale victimelor, nu pot fi vindecate cu toţi banii din lume”. La Istanbul, constată NEUE OSNABRÜCKER ZEITUNG, ”teroriştii au mai încercat, o dată, să oprească schimbările rapide ce se produc în Turcia; şi au încercat iarăşi să aducă teroarea în Europa. Arestările din Statele Unite, Arabia Saudită, Afghanistan, Pakistan sau Anglia au slăbit, însă, reţeaua al-Queda. Nici serviciile secrete nu ştiu cât de repede îşi pot reveni teroriştii. Se speră, însă, că al-Queda nu mai are puterea să-şi lanseze cu aceeaşi lejeritate acţiunile diabolice”, scrie ziarul citat.

Mai ales acum, în perioada Jocurilor Olimpice de la Atena, unde teama de atentate teroriste este mare dar şi prezenţa serviciilor secrete pe măsură. Şi pentru că cea de-a 28-a ediţie începe, astăzi, cu meciurile turnelului feminin de fotbal, încheiem cu această temă: ”Să sperăm că temperaturile ridicate nu vor provoca decese. Deşi pentru mulţi sportivi neexperimentaţi, căldura ar putea fi un adversar invincibil. Grija cea mare pentru sănătatea sportivilor se concentrează pe combaterea dopajului. Fostului medic Jacques Rogge, preşedintele Comitetului Olimpic Internaţional, i-ar face onoare dacă ar putea să identifice şi alte motive de îngrijorare pentru sănătatea sportivilor, comentează, la Haga, cotidianul creştin TROUW. Ceea ce nu înseamnă că putem uita că anul 2004 este, aşa cum observă, la Geneva, TAGES-ANZEIGER, anul marilor scandaluri de dopaj. A celor mai multe din, poate, întreaga istorie a sportului.