Religia în şcoli: o furtună într-un pahar cu apă

După acordul de săptămâna trecută dintre reprezentanţii cultelor religioase şi cei ai Ministerului Educaţiei, chestiunea pare a fi bătută în cuie.

ROMÂNIA A ALES CALEA DE MIJLOC

Religia rămâne ca materie obligatorie în trunchiul comun nu doar pentru clasele I-VIII, dar şi pentru liceu, desigur respectând opţiunile de alegere liberă ale elevilor.

Varianta adoptată ne apropie cel mai mult de modelul belgian al predării religiei în şcoli, fiind demn de menţionat că nu există o reglementare comună la nivel european a acestui subiect.

În Europa, modelele de educaţie religioasă se întind de la intransigenţa sistemului italian în care şcolile oferă ore de religie specifice exclusiv confesiunii romano-catolice, până la absoluta separare a laicului de religios în Franţa, unde statul nu recunoaşte nici un cult şi nu finanţează nici o formă de educaţie religioasă.

ONG-uri LAICE, DECUPLATE DE OPINIA PUBLICĂ

Surprinzătoare a fost însă reacţia extrem de vehementă a organizaţiilor neguvernamentale laice, care, probabil montate de introducerea în Codul Familiei a unui articol cu potenţial de discriminare a minorităţilor sexuale, au considerat demersurile cultelor religioase ca pe o inacceptabilă încercare de revizionism.

Proiectul de lege iniţial viza eliminarea completă a religiei din şcoli, dar în urma unui lobby reunit al reprezentanţilor religioşi, varianta finală le-a dat acestora câştig de cauză.

Uimite de facila victorie a Bisericii, organizaţiile laice au iniţiat o şi mai vehementă campanie, aducând în atenţia publică numeroasele scăderi ale manualelor de religie ortodoxă. Desigur, acestea sunt pline de erori fie pedagogice fie chiar de conţinut, fapt întâlnit din păcate şi în manualele unor materii mult mai pământene.

Dar ce au uitat reprezentanţii acestui curent de opinie, este că de această dată, principiile pe care domniile lor doresc să le impună nu rimează deloc cu viaţa cetăţii din care fac parte.

În această privinţă, consilierul prezidenţial pe probleme de cultură şi culte, domnul Bogdan Tătaru-Cazaban, a precizat în exclusivitate pentru Deutsche Welle că:

“Predarea religiei în şcoală beneficiază în România de o dublă legitimitate. Pe de o parte, este vorba de o largă susţinere din partea cetăţenilor şi de o solidaritate a cultelor. Pe de altă parte, educaţia religioasă în sistemul de învăţământ public este o recunoaştere a contribuţiei cultelor la binele comun, o recunoaştere a valorilor morale şi culturale pe care le-a generat viaţa religioasă de-a lungul timpului şi care au intrat în patrimoniul comun al civilizaţiei europene. Desigur, o atenţie specială trebuie acordată programei şcolare, specifică fiecărui cult, pentru ca aceasta să fie în acord cu principiile unei societăţi deschise si pluraliste. În acest fel, educaţia religioasă îşi atinge menirea ei publică, participând la o cultură comună şi reflectând valorile etice în spaţiul public.”

FURTUNĂ ÎNTR-UN PAHAR CU APĂ

Războiul acerb al cărui început era previzibil la începutul săptămânii trecute se dovedeşte a fi, iată, doar o furtună într-un pahar cu apă.

Când autorităţile statului şi instituţiile religioase reuşesc să se pună de acord în armonie cu majoritatea opiniei publice şi fără a contrazice în vreun fel legislaţia europeană, tentativele de a naşte controverse acolo unde ele nu există în fapt, reprezintă mai curând o strategie menită a creşte notorietatea publică decât o intenţie serioasă.