Reuninea la nivel înalt franco-germană

Cancelarul Germaniei Angela Merkel se află doar de două luni în funcţie şi a reuşit să-i întreacă deja pe predecesorii săi, inclusiv pe Gerhard Schröder în popularitatea şi simpatia de care se bucură. 85 la sută dintre germani doresc ca ea să joace şi pe viitor un rol important. Un motiv al acestui succes este cu siguranţă şi cursul politicii externe. Prima femeie cancelar a pus noi accente, o atitudine mai apropiată, dar mai critică faţă de Washington, o mai mare distanţă faţă de Moscova şi mai multă raţionalitate în relaţiile cu Parisul. Astăzi are loc în capitala Franţei, o întîlnire informativă la nivel înalt cu preşedintele Jacques Chirac.

Cu nouă echipă guvernamentală în Germania şi o clasă politică franceză acaparată de alegerile prezidenţiale din 2007, cuplul franco-german traversează o fază delicată şi cele două ţări încearcă să găsească un teren comun pentru a relansa potrivit experţilor, motorul european. Germania are o nouă echipă în timp ce Franţa se apropie de sfîrşitul mandatului prezidenţial al lui Jacques Chirac. Nimeni nu ar fi bănuit însă cu două luni în urmă că Angela Merkel va reuşi să se impună atît de repede pe scena internaţională. La Washington ea a dovedit că prietenia şi criticile constructive pot face casă bună laolaltă. Desigur că ea profită şi de felul nediplomatic în care Gerhard Schroeder a spus NU războiului din Irak. Angela Merkel nu trage doar foloase din această situaţie, ci spune dechis şi cum crede ea că ar trebui să meargă lucrurile, referindu-se concret la felul cum nu trebuie trataţi deţinuţii din Guantanamo sau din alte părţi. La Moscova şefa executivului german a devenit şi mai precisă. Vizita ei la Kremlin s-a desfăşurat în condiţii normale, neamintind însă cu nimic de strînsa prietenie a predecesorului său Gerhard Schroeder cu preşedintele Vladimir Putin. Dimpotrivă chiar, odată cu Angela Merkel la Moscova a sosit un şef de guvern german care a abordat deschis nu doar tema foarte sensibilă a Ceceniei, ci s-a întîlnit şi cu reprezentanţii organizaţiilor non guvernamentale, într-o vreme cînd Putin a lansat o lege aprobată de Dumă care îngrădeşte spaţiul de manevră al organizaţiilor non guvernamentale. Angela Merkel a luat distanţă şi faţă de axa europeană Berlin-Paris. Si aici ea tinde să revină la normalitate faţă de era Schröder-Chirac, caracterizată printr-un entuziasm şi o frăţietate care nu corespundeau stării de spirit a celor două popoare. Recentele ameninţări ale preşedintelui Franţei de a interveni la nevoie împotriva statelor teroriste cu arme nucleare nu se bucură în Germania de aceptanţă. Inaintea vizitei la Paris partidele din opoziţie i-au cerut Angelei Merkel să declare cît se poate de limpede că ideea ameninţării nucleare nu este aprobată în Germania . Dar la întîlnirea de astăzi, Chirac şi Merkel se vor concentra asupra pregătirii viitoarei Reuniuni la nivel înalt a Uniunii Europene. Motorul european condus de Germania şi Franţa nu mai funcţionaeză, mai ales de anul trecut de cînd francezii au respins Constituţia europeană, ceea ce a aruncat nu doar Uniunea Europeană într-o gravă criză, ci l-a slăbit pe preşedintele Chirac atît de mult încît nu se mai poate sconta pe el ca partener de tandem. La ultima reuniune la nivel înalt, Merkel a demonstrat că este capabilă şi singură să pună în mişcare motorul european, mediind cu succes în complicata dispută privind generosul rabat de care dispune Marea Britanie şi subvenţiile agrare de care beneficiază în special Franţa. Desigur că Angela Merkel nu a provocat în ultimele săptămîni schimbări fundamentale de direcţie în politica externă. Ceva mai multă prietenie faţă Bush, ceva mai mare distanţă faţă de Putin şi mai multă cumpătare şi luciditate în relaţiile cu Franţa vecină. Se ştie însă că în diplomaţie tonul face muzica. Si tonurile Angelei Merkel sună altfel decît cele ale lui Gerhard Schroeder. Chiar dacă nu au trecut decît două luni de cînd ea a devenit prima femeie-cancelar se poate vorbi fără doar şi poate de altfel de tonuri, mai armonioase şi mai plăcute.