1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Reuniune pentru gestionarea crizei italiene

Cristian Ştefănescu5 noiembrie 2007

Premierul Tăriceanu a convocat o şedinţă cu miniştrii resorturilor responsabile cu administrarea situaţiei de criză creată în urma incidentelor grave ce au avut ca protagonişti cetăţeni români stabiliţi în Italia.

https://p.dw.com/p/C1ck
Ofiţer de poliţie italian supraveghează o acţiune de expulzareImagine: AP

Campania pentru euroalegeri a pierdut din turatie, în conditiile în care a si demarat într-un cvasianonimat. Cu toate acestea, actualitatea româneasca este dominata de o tema europeana, o tema abordata superficial si care, cel mai probabil, va genera discursuri demagogice pe parcursul zilelor ramase pâna la data alegerilor parlamentare europene. Inflamarea relatiilor cu Italia, în urma incidentelor ce i-au avut drept protagonisti pe unii cetateni români stabiliti la marginea legii în Peninsula a scos la rampa politicienii. Discursurile au avut tente pompieristice, asa cum se întâmpla, de fapt, în momentele în care România se trezeste pusa în fata unei situatii critice – si, aceasta, în conditiile în care avem de a face, mai de fiecare data, cu fenomene ignorate sau chiar musamalizate. În aceasta dimineata a fost convocata, la sediul Guvernului, o celula de criza, premierul Calin Popescu Tariceanu discutând, cu subalternii sai responsabili de portofoliile Muncii, Internelor si Externelor, despre valul de reactii xenofobe stârnite, în Italia, de gesturi criminale comise de cetateni români.

Într-un prim set de masuri pe care ministrii Cabinetului Tariceanu intentioneaza sa le puna în aplicare se regaseste, de fapt, si una dintre cauzele reale ale punctului critic în care se afla în acest moment România în interiorul Uniunii Europene. Este vorba despre intentia statului român de a aplica o serie de masuri de protectie sociala în favoarea celor expulzati zilele acestea din Italia. Or, din nefericire, este vorba, în buna parte din cazuri, de persoane care au beneficiat de asistenta sociala si în România pâna la epuizarea prevederilor legale. În transmisiunile televiziunilor românesti, din taberele improvizate la marginea oraselor italiene sau în localitatile de origine a celor ce au fost sau urmeaza a fi expulzati s-a vazut si auzit clar ca persoanele aflate în vizor nu fac parte din categoria celor dispusi sa se înhame la o munca legala, pe termen lung, preferând colectarea, din gropile de gunoaie, a tot ce poate fi vândut, ulterior, la centre de reciclare. Nu putini dintre cei intervievati au marturisit, ca pe o încercare de a se disculpa, ca ei nu fura ci cersesc sau, veritabila virtute!, spala parbrize.

Viata acestor personaje se duce între colibele improvizate la marginile metropolelor vest-europene si peretii gauriti de chirpici din satele de origine, acolo unde împart aceeasi podea cau treptele casei cu un porc sau varii alte oratanii – veritabile focare de boli cronice.

Masurile de protectie sociala aplicate, pâna acum, s-au referit mai mereu la asistenta de moment, constând în deja celebrele ajutoare în bani, haine folosite sau alimente. De prea putine ori programe coerente, frumos asezate în dosare finantate cu darnicie, inclusiv din fonduri comunitare, ajung la cei care ar trebui prinsi în derularea lor. Iar atunci când chiar sunt demarate nu beneficiaza de sustinerea unor masuri suplimentare de garantare a eficientei – mergând, chiar, la instituirea unui cadru legislativ care sa îi sanctioneze pe cei ce refuza sa se lase inclusi în astfel de programe si pe cei care, ulterior, refuza sa rasplateasca, prin integrare sociala, efortul social si financiar depus în sprijinul lor.