1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Revoluţia orange reloaded

Petre Iancu 1 octombrie 2007

Forţele prooccidentale par să se fi impus în faţa celor proruse în alegerile legislative ucrainiene.

https://p.dw.com/p/Bld3
Pe vremea cînd mai erau un trup şi-un suflet: Victor Iuşcenko şi doamna de aur a revoluţiei orange, IuliaTimoşenkoImagine: AP

Potrivit informaţiilor privind rezultatele provizorii ale scrutinului, transmise de Comisia Electorală de la Kiev, blocul Iuliei Timoşenko a reuşit să obţină peste 33 la sută din voturi, devansîndu-i pe proruşii lui Victor Ianucovici.

„Partidul regiunilor”, condus de omul lui Putin, nu şi-a adjudecat, se pare, decît circa 30 la sută din voturi. Totuşi, bazîndu-se pe sondajele neconfirmate, efectuate la închiderea urnelor, actualul premier Ianucovici insistă să formeze şi viitorul guvern. Ceea ce ar fi absurd, dacă blocul Iuliei Timoşenko, frumoasa eroină a revoluţiei portocalii ucrainiene, ar izbuti să-şi păstreze avantajul de cîteva procente din sufragii.

Timoşenko a declarat că va încerca să formeze o coaliţiei cu fostul ei aliat din timpoul revoluţiei orange, preşedintele Victor Iuşcenko. Atîta doar că popularitatea acestui preşedinte s-a erodat sensibil, inclusiv şi mai ales în rîndul forţelor reformatoare, prooccidentale, care îi reproşează între altele slăbiciunea . Din perspectiva şansei alcătuirii unei coaliţii a forţelor democratice şi reformiste, zestrea de voturi a partidului preşedintelui Iuşcenko, de circa 15 la sută, e îngrijorător de mică, mai ales dacă, aşa cum presupunea Iulia Timoşenko, se vor produce fraude electorale, în special în estul ţării.

La rîndul său, liderul prorus şi antireformist Ianucovici mizează pe susţinerea certă a comuniştilor.

Rămîn de luat în calcul însă şi socialiştii, precum şi alte mici partide, de felul grupării fostului preşedinte al parlamentului, Vladimir Litvin, care ar putea trece de partea forţelor provestice.

Un mare semn de întrebare vizează rivalitatea dintre preşedintele Iuşcenko şi fosta sa şefă de guvern Timoşenko, rivalitate pe care distanţa mare dintre cele două formaţiuni ale adepţilor revoluţiei portocalii riscă s-o accentueze mult. N-ar fi exclus ca şeful statului, aflat îndărătul unui partid de numai 15 la sută, să cedeze invidiei şi să încerce să neutralizeze o IuliaTimoşenko mult întărită prin încheierea unei coaliţii contra naturii, cu Ianucovici. La rigoare, o astfel de manevră ar putea atenua, măcar vremelnic, elanul probabilelor ambiţii prezidenţiale ale Iuliei Timoşenko.