"Trump nu a trântit complet ușa"

DW: Președintele american Donald Trump a anulat întâlnirea cu liderul nord-coreean Kim Jong Un. Trump a justificat acest lucru, printre altele, cu "ostilitatea deschisă" arătată de Kim în remarcile sale recente. Cum evaluați relația dintre cei doi șefi de stat, dintre cele două state?

Henning Riecke: Până în prezent, aceasta s-a bazat probabil pe încercarea lui Trump de a veni în întâmpinarea lui Kim, dând astfel un nou impuls negocierilor. Acest lucru este cu siguranță pozitiv. Cu toate acestea, Kim cu greu poate îndeplini cererea de denuclearizare completă a Coreei de Nord, pentru care americanii ar fi dorit să aibă garanții înainte de negocieri. Regimul lui se descurcă relativ bine. Este relativ stabil, bazat pe arsenalul său nuclear. De asemenea, se bucură de protecție tacită din partea Chinei. Asta ar face oricum dificilă o intervenție militară a americanilor.

Ce înseamnă anularea întâlnirii pentru regimul lui Kim Jong Un?

A crescut securitatea regimului. Regimul este, desigur, criminal. Kim este în primul rând preocupat de menținerea puterii în mâinile familiei sale și a cercului interior. Dacă ar renunța acum la armamentul nuclear, ar însemna probabil sfârșitul domniei sale. În consecință, gesturile din Phenian trebuie, de asemenea, înțelese ca o distragere a atenției. Cursul politic ambiguu menține Phenianul în discuție - cum ar fi prietenia afișată cu Coreea de Sud, cu ocazia Jocurilor Olimpice. A urmat tonul mai agresiv față de vicepreședintele american Mike Pence - care nu s-a arătat nici el deosebit de prietenos. Faptul că acum a reizbucnit totul este, probabil, și o încercare din partea Coreei de Nord de a face imposibil acest summit. Este lesne de imaginat faptul că Phenianul nu a avut nici un interes ca acum, cu ocazia summitului, să fie propusă distrugerea armelor sale nucleare.

Deci, era de așteptat un eșec al summitului?

Cel puțin nu mi-am putut imagina cum s-ar fi încheiat summitul, dacă cererile impuse nord-coreenilor ar fi fost imposibil de atins.

Statele Unite au cerut un lucru aproape irealizabil - denuclearizarea completă. E posibil să fi fost și asta o strategie?

În cele din urmă, americanii nu-și pot permite o altă poziție. Trump trebuie să demonstreze că stăpânește relația cu Coreea de Nord mai bine decât predecesorul său. De aceea nu se poate implica într-un compromis. Asta ar fi amintit de înțelegerea cu Iranul, pe care Trump a anulat-o acum. A trebuit să exercite presiuni asupra Coreei de Nord pentru a o aduce la masa negocierilor, ca apoi Phenianul să-și declare disponibilitatea de a renunța la armele nucleare. Mi-e teamă că strategia de a trage o linie roșie de dragul denuclearizării nord-coreene l-ar fi obligat pe Trump să înceapă chiar un război - la nevoie poate și împotriva chinezilor. Această dinamică nu și-o poate dori nimeni.

Ce ar putea însemna asta pentru relația viitoare dintre cele două state?

Refuzul nu a trântit ușa pentru totdeauna. Trump a spus că a fost în principiu disponibil pentru negocieri. De asemenea, a mulțumit pentru eliberarea deținuților din detenția nord-coreeană. Totodată, el a vorbit despre o oportunitate ratată. Deci, el continuă să construiască un pod. Trump își dă seama că acest tip de diplomație directă - conversația între patru ochi cu Kim, pentru care niciun președinte nu a fost disponibil până în prezent - continuă să ofere oportunități. În schimb, ambele părți se învinuiesc reciproc pentru anularea întâlnirii.

Ce ar putea însemna asta pentru relația dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud?

În opinia mea, nord-coreenii au înțeles că Coreea de Sud nu are nici un interes într-o politică prea confrontativă. Prin urmare, ar fi înțelept să continue relația amicală și agenda inițiată, cu scopul de a-i oferi Coreei de Nord o imagine ceva mai bună în această situație de negociere. Relația dintre cele două state ar putea deveni, deci, ceva mai prietenoasă. Cu toate acestea, depinde și de modul în care se dezvoltă relația Coreei de Nord cu SUA. Și dacă Phenianul crede că este logic să întrerupă legătura cu Sudul din motive strategice, așa se va întâmpla.

Mâinile Statelor Unite sunt parțial legate, deoarece China este cel puțin indirect o putere de protecție a Coreei de Nord. Cum rămâne cu influența SUA în regiune?

Trebuie să vedem că China devine din ce în ce mai importantă pentru aliații regionali ai SUA, ca o putere mondială și un partener economic puternic. Relațiile economice ale statelor din regiune sunt tot mai strânse, iar fiecare dintre state trebuie să-și reglementeze relațiile cu China. Poziția americanilor este, bineînțeles, relativ solidă, desigur, din cauza prezenței Statelor Unite în regiune și a angajamentelor de securitate. Cu atât mai greu de înțeles este faptul că americanii nu își extind poziția economică pe măsura celei politice. În schimb, s-au retras din comerțul liber în regiune pentru a negocia mai bine condițiile pe plan bilateral. Asta a deschis larg poarta pentru China. Iar acest curs i-a slăbit pe americanii înșiși.

Henning Riecke este șeful programului SUA / Relații Transatlantice în cadrul Societății Germane pentru Politică Externă (DGAP), din ianuarie 2009.

Interviul a fost realizat de Kersten Knipp.