România şi cavalerii tristei fripturi

Că demisia lui o cer bunul simţ şi cutumele democratice nu-i pasă nici cât negru sub unghii omului acuzat de magistraţi europeni şi români din OLAF şi DNA de constituire a unui grup infracţional organizat. Că ar saluta-o o lume, de la românii care-şi iau în serios datoriile şi drepturile civice, până la preşedinte, de la societatea civilă la Comisia Europeană, al cărei vicepreşedinte, Timmermans, deplânge presiunea care s-a pus pe statul de drept în România lui Dragnea? Pe şeful, infractor şi cercetat penal al Camerei Deputaţilor îl doare, parcă, fix în cot.

Dar Dragnea nu e singurul cavaler al tristei fripturi româneşti. N-ar rezista săracul o singură zi la masa celor cu pâinea şi cuţitul, dacă n-ar fi secondat şi susţinut în Parlalment, guvern şi la CCR de varii cozi de topor, care mai de care mai vrednice de atenţie. Iată de pildă declaraţiile premierului pe care-l tolerează şeful PSD, cu privire la România, ţară care ar merge “ca pe roate“. Tudose şi-a completat aiuritoarea aserţiune cu o afirmaţie nu mai puţin memorabilă. Şi-anume, că va demisiona din funcția de prim ministru "în secunda” în care va avea „îndoieli” cu privire la performanța guvernului.

Ce i se poate adăuga acestei mărturii? Acestui autodafe? Că primul ministru e poate repetent la română. Căci, vădit, nu cunoaşte semnificaţia cuvântului ”îndoieli”, dacă după protestele duminicale, derulate în prezenţa unui filosof respectat ca Mihai Şora, n-are încă dubii imense privind prestaţia executivului său. Dubii de natură să-i determine retragerea din funcţie.

N-ar fie exclus ca Tudose să aibă acute disensiuni şi cu oculistul său personal, de vreme ce nu se tratează şi nu vede, prin urmare, ceea ce văd compatrioţii săi în păr. Şi anume că România adevărată nu "merge ca pe roate", nici pe copitele cailor jandarmilor trimişi de subalterna lui Tudose, din cabinet, în speţă de şefa teleormăneană a ministerului de interne, Carmen Dan, să intimideze zecile de mii de manifestanţi paşnici de pe străzile bucureştene. Că, dimpotrivă, România care se vrea democratică şi stat de drept se deplasează pe picioarele demonstranţilor în contra modificării legilor justiţiei şi a codului fiscal.

Altfel spus, premierul n-a reuşit să vadă şi să comunice esenţialul. Că, dacă e "pe roate", ţara, cu actualii ei lideri, rulează ca un bolid spre prăbuşirea în condiţia de republică bananieră, cu o economie croită pe calapodul oligocraţiei sale mafiote.

Semnificativ e şi locul în care Tudose şi-a făcut declaraţiile fulminante: la Antena 3, un studio al realismului fantasmagoric, care îmbină fericit manipularea şi linşajul mediatic cu faptele alternative, iar mai mai nou s-a aşarnat să condamne un biet ziarist (dar de la Deutsche Welle, din Germania) pentru o presupusă „instigare a românilor să iasă în stradă“). Ziaristul cu pricina se întreabă în ce măsură Antena cu pricina, care s-a obişnuit să funcţioneze ca un soi de guvern de "stat paralel", nu vrea oare să atace, prin jurnalist, un post german, ca să poată deschide mai lesne un nou-vechi front de atac naţionalist asupra „neamţului" Iohannis?

Tot la Antena 3 s-a pus pe tort cireaşa vituperărilor în contra revoluţiei românilor ieşiţi să protesteze în aproximativ o sută de oraşe ale ţării. „Ar trebui sa organizăm mult mai repede un miting la care să vină toţi cei care ne susţin, un miting contra, contra statului paralel, contra noii Securităţi, contra abuzurilor. (...) Nu se va auzi la Bruxelles, se va auzi pe Marte", a declarat la Felixtv, în timpul manifestaţiilor, Codrin Stefănescu, secretarul general adjunct al PSD.

Fostul PRMist pare că se are excelent cu marţienii. Şi nu e la prima să performanţă intelectuală de pomină. Ca membru al partidului infractorului-delator Dan Voiculescu, partid zis, antifrastic, "conservator", demnitarul PSD-ist, masiv lăudat între alţii, cot la cot cu ultranaţionalistul Dan Puric, de posturile de propagandă ale Kremlinului, se distinsese şi în 2008. 

Anunţase atunci nici mai mult nici mai puţin decât apocalipsa, cerând oprirea unui experiment ştiinţific cu acceleratorul de particule de la Geneva, căci văzuse enorm şi simţise monstruos. În speţă, "o gaură neagră care va absorbi Terra".

Majorele sale realizări spiritual-ştiinţifico-fantastice l-au calificat pesemne să avanseze, alături de fosta sa colegă de partid peremist, Olguţa Vasilescu, în fruntea bucatelor româneşti. Unde e înghesuială mare, căci în poziţia cu pricina vor să ajungă şi alţi cavaleri ai tristei fripturi.

Între ambiţioşii cu pricina se înscriu, de pildă, cei ce strâmbă insistent din nas în ecou la "activismul civic" al jurnalistului Mălin Bot, care ar fi, chipurile, prea angajat şi prea puţin ziarist fin şi deontolog anglosaxon când îi confruntă frontal pe ex-securiştii şi nomenclaturiştii infractori, vinovaţi, alături de oamenii lui Dragnea, de dezastrul României.

Ca şi cum în lupta cu hidra antidemocratică ar fi posibil să fim ca tot românu' imparţial. Ca şi cum în postura de adversar al independenţei justiţiei n-ar fi o mafie postcomunistă impenitentă şi agresivă, ci s-ar confrunta nişte foarte bine crescuţi tories cu nişte whigs la fel de bine educaţi.

De cine-mi amintesc rafinaţii critici ai lui Bot? De tatăl musulman al fetei din Dubai, pe care părintele ei a lăsat-o să se înece, spre a nu-i permite salvamarului s-o dezonoreze, atingând-o.