România, "furnizor" de copii pentru traficanţii de persoane

Ca şi cum datele furnizate de UNICEF nu ar fi îndeajuns de sumbre, mai există un amănunt care şochează. Traficul cu copii nu doar că nu a fost combătut eficient, însă tendinţa este în creştere chiar şi în Uniunea Europeană.

Şi pentru că tot vorbim despre state membre ale Uniunii Europene, unul din principalii „furnizori” de copii este România, ţară în care zeci de mii de copii îşi trăiesc singurătatea în tăcere, departe de părinţii lor plecaţi la muncă în străinătate.

Reprezentanta asociaţiei „AIDRom” din Bucureşti, Elena Timofticiuc cunoaşte foarte bine situaţia copiilor din România.

„Statisticile oficiale arată că la sfârşitul anului 2007, în România existau cel puţin 100 000 de minori lăsaţi de părinţi acasă, în grija rudelor sau vecinilor.”

Toţi aceşti copii sunt victime uşoare pentru traficanţi, care încearcă să-i prindă în capcană cu tot felul de promisiuni false. Promisiunile unei zile, unei vieţi mai bune.

„Cunoaştem cazuri în care traficanţii au forţat copiii să meargă la cerşit. Părinţii acestora au fost convinşi că micuţii vor ajunge într-un centru de vacanţă din străinătate. Însă nici vorbă de aşa ceva. Copiii au ajuns pe străzi la cerşit, ba mai rău, au fost vânduţi şi trimişi la muncă. Foarte mulţi dintre ei au fost pur şi simplu răpiţi.”, spune Elena Timofticiuc.

Există din păcate şi cazuri în care copiii sunt vânduţi fie de părinţi, fie de rudele în grija cărora au rămas. Anul trecut, Guvernul României a iniţiat o campanie cu motto-ul : „Nu le furaţi copiilor copilăria”.

Mai multe organizaţii non-guvernamentale s-au implicat activ în sprijinirea copiilor lăsaţi acasă de părinţii lor plecaţi la muncă în străinătate. De pildă prin diverse manifestări artistice, prin intermediul cărora copii ce-au trecut prin experienţe nefaste să spună povestea lor celorlalţi.

„Când copiii sunt cei care vorbesc cu alţi copii, poveştile sunt vii, credibile. Mulţi dintre cei cărora am încercat să le explicăm anumite pericole ne-au răspuns că lor nu li se poate întâmpla nimic rău. Copiii spun că ei vorbesc engleză şi germană şi chiar dacă un traficant i-ar răpi şi i-ar duce în străinătate, ar reuşi să ceară ajutor. Ei bine, când anumite lucruri sunt povestite de copii, mesajul ajunge mult mai uşor la destinaţie.”, mai declară Elena Timofticiuc.

Instituţii europene precum Europarat, care a adoptat o convenţia împotriva traficului de persoane încearcă de asemenea să ofere o mână de ajutor. Important este ca documentul să fie ratificat de toate statele membre, motiv pentru care a şi fost creat un mecanism ce supraveghează îndeaproape acest proces.

Conform Europarat, copiii care ajung în mâinile traficanţilor provin din sud-estul Europei, din zone foarte sărace. Aceştia sunt exploataţi în ţările vestice.