Romii din Macedonia şi Serbia, campionii solicitărilor de azil în Occident

Şi nici nu ar avea perspective foarte bune de a se integra în societate.

Din acest motiv, de când au fost relaxate condiţiile de călătorie în alte ţări, mulţi pleacă în state mai bogate, precum Germania. Unii dintre ei, deşi sansele de reuşită ale demersului sunt aproape nule, solicită azil.

Azilul pe care minoritatea romilor îl solicită în diverse state ale UE este însă o chestiune foarte sensibilă, conexată deseori cu teama autorităţilor din respectivele ţări că sistemele lor sociale ar putea fi abuzate.

Azilul, se ştie, poate fi acordat doar celor persecutaţi politic, nu cei care părăsesc ţara de origine din pricina dificultăţilor economice pe care le au acasă. Cu toate acestea, numărul cererilor de azil venite din partea unor cetăţeni sârbi sau macedoneni, în marea lor majoritate aparţinând minorităţii romilor, au crescut semnificativ.

Posibile restricţii

Acesta este şi motivul pentru care UE analizează o posibilă revenire la politica de vize impuse cetăţenilor celor două ţări, lucru pe care guvernele de la Skopje şi Belgrad vor să-l evite.

Solicitarea de azil este însă, de multă vreme, o afacere profitabilă şi bine organizată. Viitori solicitanţi de azil plătesc iniţial bani pentru a fi duşi în vestul Europei. Odată depusă solicitarea, pe toată perioada analizării acesteia de către autorităţile europene - care poate dura luni de zile - semnatarul cererii primeşte un generos ajutor social. Astfel că, în pofida respingerii dosarului de azilant, unii se întorc acasă mai bogaţi decât au plecat. Cel puţin asta susţin intermediarii care se ocupă de această afacere.

Acţiunea nu este nici ea lipsită de riscuri, de vreme ce unii dintre curajoşi ajung chiar să se şi împrumute de sume mari de bani pentru a ajunge în Occident (intermediarii costă între 300 şi 800 de euro). Bani care, deseori, nu mai pot fi plătiţi înapoi.

Şi totuşi, cei care şi-au încercat norocul în ţări precum Franţa sau Germania susţin că au primit un ajutor lunar din partea statului de până la două mii de euro. O sumă cu care, chiar şi cu dosarul de azilant respins, cei mai mulţi dintre ei pot trăi un an de zile. Afacerea este atât de înfloritoare încât se vorbeşte deseori despre crimă organizată.

Rău pentru unii, bine pentru alţii

Unii observatori susţin că timiditatea cu care Macedonia atacă această problemă se explică inclusiv prin economiile pe care statul macedonean, cu un buget extrem de limitat, le face de pe urma celor care părăsesc ţara şi pentru care guvernul nu mai plăteşte ajutor social.

În context, Ministerul Muncii din Macedonia a anunţat că anul acesta, numărul solicitanţilor de ajutor social a scăzut cu aproximativ 7000, realitate care nu poate fi pusă nicidecum pe seama vreunui reviriment economic în Macedonia.

Autorităţile de la Skopje au elaborat însă o lege care retrage dreptul de liberă circulaţiei oricărei persoane de naţionalitate macedoneană a cărei cerere de azil depusă într-un stat european, a fost respinsă de respectivele autorităţi. Persoanele aflate în această situaţie pur şi simplu nu vor mai avea voie să părăsească Macedonia.

Serbia în schimb, nu a înăsprit legea şi nu există cifre exacte despre câţi solicitanţi de azil din Serbia este vorba sau cărei etnii, respectiv minorităţi, aparţin aceştia. Premierul sârb, Ivica Dacic, spune însă că ar fi vorba de aproximativ 10 000 mii de persoane, 90 la sută dintre acestea aparţinând minorităţii rome sau celei albaneze.

Guvernul macedonean încearcă să controleze situaţia nu doar prin măsuri poliţieneşti, ci şi prin diverse programe de integrare socială care-i vizează pe romi, solicitate de altfel inclusiv de către Comisia Europeană. Astfel, în ultimii 6 ani, mai bine de 1700 de copii romi au beneficiat de acces în grădiniţe, laolaltă cu ceilalţi copii. În plus, peste 80 la sută dintre ei ajung să termine şcoala primară, integrându-se mai uşor în societate.

Chiar şi aşa, mirajul occidental continuă să-i seducă pe mulţi romi, iar Germania pare a fi pentru mulţi dintre ei tărâmul făgăduinţei.