Rusia, occidentul şi conflictul din Georgia

In fapt însă, Rusia a continuat să-şi sfideze vecinii şi statele apusene. Petre Iancu ne oferă detalii

Înainte ca la Washington să se afirme joi după-amiază că trupele ruseşti dau semne că-şi pregătesc retragerea, teritoriul Georgiei a continuat să fie scena unor brutale distrugeri efectuate de forţele de sub comanda Moscovei. În cel puţin 3 oraşe georgiene, inclusiv la Gori şi în portul Poti ocupanţii ruşi, dotaţi cu tancuri şi blindate au aruncat în aer diverse obiective. Din cazărmile georgiene s-au furat uniforme şi însemne militare, menite probabil unor viitoare operaţiuni de sabotaj ori diversioniste. Moscova a afirmat că planul de pace în 6 puncte negociat sub egida preşedinţiei UE i-ar permite să adopte măsuri adiţionale de securitate în aşteptarea dislocării în regiune a observatorilor internaţionali.

In fapt, Kremlinul pare hotărât să sfideze occidentul în general şi SUA în special, spre a sugera astfel fostelor republici sovietice orientate spre vest că nu se pot bizui pe susţinerea Apusului. Acestui scop i-a servit pe de o parte punerea în scenă, la Moscova, a celor doi lideri separatişti din Abhazia şi Osetia de sud. Aceluiaşi obiectiv i s-a subordonat şi aparenta ignorare de către Rusia a deciziei Ucrainei de a obliga flota rusă din Crimeea să ceară autorizarea operaţiunilor lor înainte de a le declanşa lor. In fine, tot mai insistentele apelurilor de pace şi declaraţii progeorgiene rostite de către oficiali americani au primit replici dintre cele mai acide din partea Moscovei. Purtătoarea de cuvânt a SUA a respins indignată declaraţia şefului diplomaţiei ruse, Lavrov, care a declarat că suveranitatea Georgiei este limitată, că întreaga lume o ştie, şi că orice refuz de a lua acest fapt la cunoştinţă nu reprezintă decât bodogăneli frustrate.

Spre a contracara pierderea serioasă de credibilitate, pe care i-a provocat-o administraţiei americane incapacitatea de a proceda la susţinerea Georgiei altfel decât prin vorbe, apeluri retorice şi ajutoare umanitare, Casa Albă a încercat joi să-şi recupereze iniţiativa diplomatică. Şefa diplomaţiei americane s-a deplasat mai întâi la Paris iar apoi la Tbilisi. Condolleza rice a pus Rusiei în vedere că episodul invaziilor de tipul celei din Cehoslovacia, din 1968, e de domeniul trecutului. Iar preşedintele Bush s-a întreţinut cu liderii Ucrainei şi Lituaniei, dându-le asigurări că SUA rămân pe deplin ataşate unei „Georgii libere, suverane şi teritorial integre”.

Dar occidentul rămâne profund scindat. La teama tot mai acută a esteuropenilor de neo-imperialismul dezlănţuit al Rusiei, vesteuropenii şi americanii nu par să aibă leac. Deşi America a avertizat Rusia că acţiunile ei riscă s-o izoleze, Moscova se simte prea puternică energetic, prea importantă pentru vest în conflicte precum cel cu Iranul şi cu islamiştii, ca să ţină cont prea mult de sfaturile apusene.

Încât momentul seamănă tot mai mult nu atât cu Cehoslovacia din 1968, cât cu Muenchen la 1938 şi cu Finlanda la 1939.