Rusia vede în SUA şi NATO atât un partner cât şi o ameninţare

În preambulul noii doctrine ruseşti de securitate, adoptată la mijlocul lunii mai de preşedintele Dimitri Medvedev, se arată cu mândrie: "Rusia a depăşit criza de sistem politică şi economică de la finele secolului XX". Documentul conţine 117 teze şi îşi propune să călăuzească până în anul 2020 politica internă şi externă a Federaţiei Ruse. Vicepreşedintele Consiliului rus pentru Politică Externă şi de Apărare, Dimitri Suslov a explicat: "Cele mai importante sarcini, dar şi cele mai mari primejdii pentru Rusia se află în plan intern. De aici apare necesitatea modernizării, a edificării unui sistem mai eficient de conducere a treburilor statului, combaterea corupţiei etc."

Pentru prima dată în istoria recentă a Rusiei, securitatea naţională a ţării nu mai este definită exclusiv prin primejdii din afară şi prin propria capacitate de apărare. Este logic să fie aşa, afirmă Alexander Rahr, expert în probleme ruseşti în cadrul Societăţii germane pentru Politică Externă (DGAP). El a evidenţiat că "problemele interne se află astăzi pe primul loc în Rusia. Este normal, fiindcă relaţiile cu occidentul s-au ameliorat în ultimele săptămâni şi luni, o dată cu instalarea lui Barack Obama la Casa Albă."

Securitatea naţională a Rusiei este definită mai ales în categorii economice şi sociale. Relevante sunt considerate a fi creşterea economică, sănătatea, ştiinţa şi cercetarea, educaţia, cultura şi calitatea vieţii. În document se fixează ambiţiosul ţel ca toate aceste domenii, problematice în Rusia, să ajungă pe termen mediu la un nivel printre cele mai avansate în lume. De partea cealaltă, primejdioase pentru securitatea naţională sunt privite a fi, între altele, şomajul, clivajul social, reducerea populaţiei şi scumpirea preţurilor pe piaţa internă.

Pe spaţii largi este analizată în document şi problema securităţii energetice. Moscova se aşteaptă ca lupta pentru controlul resurselor enegetice să ia amploare la nivel internaţional, cu precădere în Marea Barents, în Antarctica, la Marea Caspică şi în Asia Centrală. Dat fiind că recurgerea la mijloace militare pentru controlul zăcămintelor nu poate fi exclusă, apar primejdii sporite la graniţele Federaţiei Ruse. Propriile rezerve de materii prime sunt calificate deschis drept mijloc cu ajutorul căruia Rusia să redobândească statutul de superputere.

În noua doctrină rusească de securitate, analiza domeniilor clasice securitate şi politică externă rămâne aproape neschimbată. Spaţiul Asia-Pacific, de exemplu, inclusiv China, este inexistent pentru Moscova; în privinţa potenţialelor ameninţări externe, este vorba de "suspecţii cunoscuţi": SUA şi NATO, deşi aceasta nu se afirmă explicit.

Kremlinul deplânge lipsa unei arhitecturi internaţionale robuste de securitate şi cursa pentru dobândirea unei superiorităţi militare. Aici nu este menţionată numai modernizarea armelor atomice, ci şi dezvoltarea unor mijloace de luptă de înaltă tehnologie, înarmarea strategică în domeniul nenuclear, edificarea unilaterală a unui scut global antirachetă, planificata staţionare a unui scut balistic în Europa Centrală şi de Est şi militarizarea cosmosului. Această enumerare lasă să se întrevadă că vizate sunt SUA.

În document se mai afirmă că "extinderea infrastructurii NATO până la graniţele Federaţiei Ruse este inacceptabilă". De remarcat este însă că, deşi alianţa NATO este privită ca important factor de risc pentru securitatea ţării, ea este numită şi partener strategic pentru menţinerea securităţii la nivel internaţional. La fel este şi în cazul SUA: deşi America este privită ca principală sursă a ameninţărilor, Kremlinul îşi doreşte cu Washingtonul un parteneriat strategic pe baze egale, şi manifestă voinţă de cooperare cu administraţia americană în vederea neproliferării armamentului atomic şi combaterii terorismului.

Autor: Nikita Jolkver / Ioachim Alexandru
Redactor: Laurenţiu Diaconu-Colintineanu