Să mănânci nemţeşte, nu alta!

În fiecare an, oraşul Köln se transformă, pentru cinci zile, în Mecca gurmanzilor. Între 5 şi 9 octombrie are loc aici Anuga, cel mai important salon internaţional al industriei alimentare. O beţie de arome şi gusturi din întreaga lume: peste 6000 de producători din întreaga lume. Printre aceştia, un număr considerabil de antreprenori germani.

Carne, produse lactate, dulciuri, produse de patiserie şi băuturi alcoolice - acestea sunt ingredientele care asigură succesul exporturilor industriei alimentare germane. În economia Republicii Federale, branşa ocupă a patra poziţie. În primele nouă luni ale anului, producătorii de alimente au înregistrat un plus de trei procente faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. O treime din producţie pleacă la export.

Beţe-n roate

"Mare parte a exporturilor, anume 57%, se îndreaptă înspre ţările din Uniunea Europeană. Dar", comentează Stefanie Lehmann, de la Asociaţia Federală a Industriei Alimentare Germane (BVE), "criza a redus consumul în UE, astfel că au fost luate în considerare şi alte pieţe". Printre pieţele cele mai atractive sunt Statele Unite, Rusia şi Elveţia, dar şi cele asiatice. În 2012, Germania a exportat în China alimente în valoare de un miliard de euro.

Dacă tranzacţiile de pe piaţa comunitar-europeană sunt reglementate, în aşa fel încât să nu existe bariere, altfel stau lucrurile în relaţia cu pieţele din afara UE. Unele autorităţi solicită formalităţi birocratice speciale, în alte cazuri, normele de securitate alimentară sau etichetare nu sunt compatibile între pieţe. Astfel de obstacole non-tarifare afectează în special mici antreprenori, reticenţi în a se avânta înspre pieţe "ostile". O asemenea "piaţă ostilă" este Rusia - dar nu se pune problema renunţării, în ciuda obstrucţiilor non-tarifare: "Chiar dacă uneori mai intră nisip în motor şi nu funcţionează toate cum ne-am dori, Rusia rămâne o piaţă foarte interesantă", admite Josef Tillmann, directorul producătorului Tönnies Lebensmittel GmbH. Antreprenorul din Rheda-Wiedenbrück (cunoscut şi prin măcelarii români nemulţumiţi de discrepanţele dintre înţelegerile convenite la angajare şi condiţiile de muncă) exportă un sfert din producţia sa - în Rusia dar şi în China, Japonia şi Coreea de Sud.

Gustul cârnaţilor bavarezi

Clienţii străini preţuiesc la furnizorii germani calitatea produselor, serviciile impecabile şi punctualitatea în derularea contractelor. "Lactatele germane au reputaţia calităţii; consumatorii din străinătate sunt dispuşi să plătească mai mult decât ar plăti pentru produsele autohtone", apreciază Hermann Cordes, reprezentantul patronatului german. Din cele şapte miliarde de lapte prelucrate anual în Germania, 37,5% din produse merg la export - şi cota ar putea creşte, după deschiderea birourilor de distribuţie din Moscova şi Shanghai. De altfel, mărturiseşte Cordes, piaţa germană consumă mai puţin decât în trecut - iar în Uniunea European, prea puţine dintre ţări mai pot oferi creştere.

La Shanghai, cârnatul german are acelaşi gust ca şi în Bavaria. Reţetele specifice nu suferă nici o modificare, nici un ingredient local nu intervine în compoziţia originală. "Dacă este un produs german, atunci trebuie să aibă gust german", explică Stefanie Lehmann. Dar "dacă exportăm înspre destinaţii foarte călduroase, produsele necesită adaptări specifice condiţiilor climatice - ambalajele, de exemplu", completează Lehmann. Dar, la o adică, dacă dorinţa clientului local implică o modificare a reţetei, producătorul german este oricând pregătit să o opereze.