"Să moară şi capra vecinului!" - În Germania vecinii se ceartă pentru orice

Acum câţiva ani, în topurile germane, era o melodie care se numea "Gardul de grădină". În versuri era vorba despre doi vecini care se certau din cauza unui gard. Cântecul a dat naştere chiar şi unei glume, iar germanii s-au amuzat. Mai puţin amuzant este faptul că, în ultimii ani, în Germania, numărul conflictelor între vecini a crescut alarmant. Deseori, ultima soluţie este tribunalul.

Până acum două luni pentru Michael Feld ziua începea cu o sperietură zdravănă:

"Când ies din casă dimineaţa, mă latră câinele vecinilor. Atât de tare mă sperii că mai am puţin şi fac infarct! E drept că, în momentul când îl aud, mă trezesc de-a binelea, dar nu ăsta e sensul.."

- povesteşte Michael Feld.

Pentru a nu-şi strica relaţia, cei doi vecini au căutat să rezolve problema împreună şi au ajuns la concluzia că trebuie să ceară ajutorul unei comisii de arbitraj, primul for la care se apelează pentru soluţionarea unui conflict fără a implica poliţia sau avocaţii. În Germania există peste 8500 de arbitri onorifici, iar numărul destul de mare al acestora demonstrează că şi numărul cazurilor este pe măsură, susţine Erhard Väth, preşedinte al Comisiilor Germane de Arbitraj.

"După ce am avut o marcă germană puternică, deci a început să ne meargă bine, n-am mai avut nevoie de vecini! N-am mai avut nevoie de ei nici când am păţit ceva grav, pentru că aveam posibilitatea să sunăm la numărul de urgenţă. Drept urmare, n-a mai fost nevoie să întreţinem relaţii cu oamenii care trăiesc în jurul nostru. În ziua de azi am ajuns să ne facem garduri cât mai înalte şi să luptăm împotriva a tot ceea ce vine din afară, chiar şi împotriva celor mai naturale lucruri cum ar fi frunzele moarte. Oamenii au ajuns să se plângă că nu e permis ca pe terenul casei lor să ajungă prea multe frunze moarte din grădina vecinilor, că nu suportă zgomotul sau mirosurile şi tot aşa... Vecinul a devenit brusc inamicul numărul unu! Îi faci reclamaţie şi gata!"

De la păruială până la lovituri cauzatoare de moarte sau crimă

Anual, comisiile de arbitraj preiau aproximativ 16.000 de cazuri. Acestora li se adaugă alte 10.000 de conflicte, netrecute în protocol. În procesul de arbitraj se încearcă soluţionarea certurilor între vecini, dar şi a cererilor de despăgubire în cuantum mai mic de 750EUR pentru acuzaţii de calomnie, vătămare corporală, distrugere de bunuri private şi violare de domiciliu. Rata soluţionărilor prin arbitraj se ridică la 50%, iar pentru restul de cazuri nerezolvate se emite un certificat autorizat pentru prezentarea în faţa instanţei. Altfel decât judecătorii, membrii Comisiei de arbitraj nu se orientează după dreptul civil. Pentru ei, înainte de toate, importantă este aplanarea şi nu judecata.

"Arbitrul ne-a sfătuit să ţin la mine în curte câinele trei-patru săptămâni, ceea ce am şi facut. Acum nu mă mai sperii de el, dar animalul latră în continuare. De data asta, de bucurie că mă vede!"

- spune Michael Feld

Totuşi, nu fiecare caz se rezolvă atât de uşor. Cel mai dificil este atunci când niciuna din părţi nu vrea să cedeze. Uneori, conflictele sunt atât de grave încât comisia de arbitraj nici nu mai intră în discuţie. Într-un asemenea caz, nu există decât o singură posibilitate, afirmă Väth:

"Unul din vecini îşi vinde casa şi se mută, altminteri se ajunge la altele: de la lovituri cauzatoare de moarte la crimă. Avem şi asemenea cazuri."

Reclamaţii există de tot soiul, împotriva oricui, iar în tot mai multe cazuri se ajunge la tribunal - adaugă Väth.

"Certurile între vecini şi efectele acestora tot mai numeroase demonstrează fără echivoc că riscăm să devenim un popor de certăreţi şi justiţiari."