Scandalul NSA - între demonizare şi bagatelizare

Un act ilegal, nebunesc şi criminal a etichetat ilustrul istoric american Fritz Stern, spionarea de către serviciile secrete americane a Angelei Merkel şi a altor parteneri europeni ai Americii. Savantul întrevede în actualul scandal cea mai gravă criză a relaţiilor americano-germane după 1945. Fritz Stern, şi-a formulat opiniile, citate în parte de FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, în discursul de mulţumire rostit la Universitatea din Washington cu prilejul luării în primire a Premiului Volkmar-und-Margret Sander, menit să răsplătească meritele unor pionieri ai schimbului transatlantic de idei. Deloc întîmplător, Fritz Stern reţine şi una din afirmaţiile Angelei Merkel cu funcţie de avertisment: nu tot ce este tehnic realizabil are voie să şi fie realizat!

Noi spionii se intitulează eseul scriitorului olandez Leon de Winter publicat în paginile cotidianului DIE WELT. Autorul încearcă să relativizeze gravitatea delictului comis de NSA sub motiv că la urma urmei, cu toţii ne-am spiona unii pe alţii, chiar atunci cînd e vorba de prieteni sau fiinţe dragi. Scriitorul împinge şi mai departe falsul raţionament prin care compară mere cu pere, afirmînd că şi cei care consternaţi afirmă acum că prietenii nu se spionează, ştiu prea bine că aşa ceva nu este adevărat. Deşi Leon de Winter concede că stocarea de date de către serviciile secrete americane este un pur non sens, ia peste picior şocul general creat de revelaţia dimensiunii spionării europenilor de către NSA! Credem oare cu adevărat că isteţele servicii secrete germane şi guvernul federal chiar nu au bănuit aşa ceva? Angela Merkel, cea mai sagace persoană din echipă, trebuie să fi fost informată despre jocul transatlantic al serviciilor secrete, insinuează De Winter, dorindu-şi o lume paşnică şi plină de înţelegere şi iubire, pentru a recunoaşte imediat după aceea că o astfel de lume ar fi cam plicticoasă.

Un fost membru al guvernului german, Otto Schily, ministru de interne în coaliţia roşu-verde din timpul guvernului Schröder, crede că cel mai mare pericol îl constituie nu spionarea unora de către alţii ci terorismul, aminteşte NEUE ZÜRCHER ZEITUNG. In numele combaterii căruia, luaţi sub lupă în exces, au fost şi partenerii europeni.

Dar ce mai pot face aceştia? În furia lor se amestecă şi o mare dezamăgire. Obamamania de care fuseseră cuprinşi germanii pînă nu demult s-a spulberat, lăsînd să se întrevadă că la Casa Albă domneşte un cinic cu două feţe, care ţine discursuri nobile dar pentru care orice mijloace sunt bune spre a-şi atinge scopul, crede MANNHEIMER MORGEN.

Deşi nu se ştie cu precizie dacă Obama a fost informat după 2010 că şi Angela Merkel a fost luată în vizor de NSA, mai nimeni nu poate crede contrariul, remarcă LEIPZIGER VOLKSZEITUNG.

Reacţiile, provocate de dezvăluirile mijlocite de Snowden au devenit tot mai stridente, înregistrează din nou DIE WELT, de astă dată într-un articol de fond. Ziarul consideră demn de toată atenţia faptul că Angela Merkel s-a plasat în fruntea unui protest occidental în urma căruia America ar trebui să înveţe cum să se comporte cu prietenii de nădejde.

Rezultatele lecţiilor de bună purtare se vor lăsa încă aşteptate devreme ce KIELER NACHRICHTEN ajunge la concluzia că la rece vorbind, America nu prea se sinchiseşte de scandalul iscat în Europa de serviciile ei secrete.

Mai grav , corul bocitoarelor de la Bruxelles dezvăluie neputinţa politică a Europei: ea este scindată şi incapabilă să se apere. Uniunea Europeană este doar o putere economică, pe care adversarii ei ar vrea cu dragă inimă s-o jefuiască, scrie L'ALSACE, recomandînd europenilor ca în loc să elaboreze coduri de bună purtare mai bine şi-ar crea instrumentele necesare spre a se apăra şi de prieteni şi de duşmani.

Cu alte cuvinte, se simte tentat cititorul să adauge, să-şi aibă şi europenii NSA-ul lor…