1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Schimbarea politicii americane faţă de aşezările evreieşti din Cisiordania

Peter Philipp/ Elisabeta Sturdza23 august 2004

Administraţia Bush şi-a modificat atitudinea faţă de politica lui Sharon, dîndu-şi consimţămîntul pentru o extindere a mai multor aşezări israeliene de pe teritoriile palestiniene.

https://p.dw.com/p/B1dJ
Imagine: AP

Dacă într-un cuartet unul din interpreţi începe să cînte propria melodie, ceilalţi trei trebuie ori să-l aducă la realitate, ori să transforme formaţia într-un trio. Ce este valabil în muzică ar trebui să fie şi în politică. Americanii, europenii, ruşii şi Naţiunile Unite s-au constituit într-un cuartet în problema Orientului Apropiat, realizînd un plan pe cît de simplu, tot pe atît de convingător în vederea realizării păcii în regiune. ”Road map” prevede printre altele încetarea oricărei forme de violenţă şi retragerea succesivă a Israelului din teritoriile ocupate, pentru ca acolo să poată lua naştere un stat palestinian. Nu neapărat un plan revoluţionar, dar oricum un consens internaţional, menit să convingă mai devreme sau mai tîrziu părţile aflate în conflict.

Acest lucru nu a avut loc. Dimpotrivă: Washington-ul părăseşte acum consensul şi sprijină planul premierului israelian, Ariel Sharon, de a continua să construiască locuinţe în aşezările existente. Decizia a stîrnit indignare în rîndul palestinienilor, care se simt definitiv trădaţi de Casa Albă. George Bush l-a susţinut în mod repetat şi neechivoc pe Sharon, fiind de mult considerat preşedintele american pro-israelian. Totuşi, uneori a înţeles că trebuie să dea înapoi. De exemplu în aprilie, cînd i-a cerut imperios lui Sharon să promită că se va retrage din Fîşia Gaza şi din patru aşezări din Cisiordania. În compensaţie, Bush l-a asigurat pe Sharon că nu este nevoie să se retragă din toate aşezările din Cisiordania.

Atunci a apărut deja prima disonanţă în cuartet: Washington-ul se îndepărta de ”road map”, periclitînd reglementarea în vederea păcii. Administraţia Bush a făcut, totuşi, un pas înapoi şi, atunci cînd Israelul şi-a arătat intenţia de a construi noi aşezări, a lansat un avertisment.

A părut că lucrurile sunt din nou în ordine. Dar nu a fost luată în calcul abilitatea lui Sharon. El a redefinit ”construcţia de noi aşezări” drept ”extinderea aşezărilor existente”. Este o veche tactică a Israelului. Construind în vecinătatea aşezărilor existente, dintrodată existau mai multe aşezări sub o singură denumire; de fapt, unităţi absolut distincte. Lumea şi în primul rînd Statele Unite s-au lăsat induse în eroare şi nu s-a întreprins nimic.

Acum tactica se aplică din nou. Diferenţa este că între timp strategia israeliană este cunoscută. Procedura lui Sharon este un truc tactic, la care te puteai aştepta. Sprijinul Washington-ului, însă, este un act politic necugetat şi mărginit. Este periclitată – probabil din motive electorale - aplicarea planului de pace şi consensul de pînă acum al ”cuartetului”. Ceilalţi trei membri trebuie să hotărască: ori îşi iau rămas bun de la ”road map”, ori conving Washington-ul să se răzgîndească, ori formează un nou ”ansamblu”.