Sclavii printre noi

Sclavia poate avea însă şi forme "domestice" atunci când se manifestă în apartamentul vecinului de sub noi sau în bucătăria unui hotel. Mai multe ştie Marcel Fürstenau.

Cazurile de sclavie sunt foarte greu de depistat şi combătut. Fenomenul se manifestă în majoritatea cazurilor discret, astfel că puţină lume poate bănui ce se ascunde în spatele uşilor închise ale bucătăriei unui restaurant sau într-un banal apartament de bloc. Flagelul sclaviei nu se mai limitează de multă vreme strict la ţări cu legi laxe şi autorităţi neputincioase. În Germania de pildă, sclavia este mai prezentă decât v-aţi putea imagina.

Sclava din bucătărie

Greu de crezut că într-un restaurant cu specific etiopian din centrul Berlinului, unde sunt servite mâncăruri dintre cele mai gustoase, bucătăreasa, de origine etiopiană, este victima sclaviei. Femeia vine la serviciu în zorii zilei şi iese din restaurant noaptea, târziu. Nu ştie o boabă de germană, trăieşte izolată şi este "recompensată" de stăpânii ei cu mai puţin de un euro pe zi pentru munca pe care o depune.

Istoria suferinţei acestei femei a devenit rapid o ştire de prime-time la televiziunile germane. Cazul ei seamănă izbitor cu cel al unei indonezience forţată de un diplomat iemenit din Berlin să presteze servicii menajere în casa acestuia. Astfel de cazuri dramatice răzbat cu greu în public, descoperirea lor fiind de cele mai multe ori un joc al hazardului. Specialiştii au ataşat în ultima vreme termenului de sclavie cuvântul "modern". Se vorbeşte aşadar despre o sclavie modernă, feroce şi bine camuflată.

Estimări inexacte

Din păcate, nu există cifre exacte cu privire la numărul cazurilor de trafic cu persoane sau de muncă silită. ONG-urile care se ocupă cu combaterea acestor fenomene colportează între ele informaţii care vorbesc despre zece milioane de persoane care devin victimele sclaviei.

La rându-i, organizaţia Naţiunilor Unite spune că Germania este atât o ţară de tranzit, cât şi o ţară de destinaţie pentru traficanţii de persoane. Concluzia nu este câtuşi de puţin surprinzătoare. Şi asta deoarece ţările bogate din Europa asigură traficanţilor veniturile cele mai mari de pe urma sclaviei, mai ales în domenii precum construcţiile şi gastronomia. Specialiştii mai spun că un alt motiv pentru care cazurile crase de sclavie nu sunt identificate rezidă în mentalitatea autorităţilor, care pun accentul pe legalitatea formei de angajare şi pe hârtii şi se uită rar sau deloc în spatele uşilor închise...

Autor: Marcel Fürstenau / Vlad Drăghicescu

Redactor: Robert Schwartz