Scoţia, în cumpănă

Unul dintre primii politicieni cu argumente contra campaniei scoţiene "Da, independenţei" a fost preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso. Va fi dificil, "dacă nu cumva imposibil", ca Scoţia să adere la Uniunea Europeană, a spus Barroso.

Într-un interviu acordat postului BBC, preşedintele CE a declarat că statele membre ale Uniunii în care există mişcări separatiste, ca Spania, ar putea respinge aderarea Scoţiei la comunitatea celor 27: "Va fi foarte greu să obţinem acordul tuturor ţărilor membre pentru o ţară desprinsă dintr-un vechi stat membru."

Naţionaliştii scoţieni n-au luat în serios comentariile lui Barroso, pe care le-au catalogat drept "absurde". "Scoţia aparţine de 40 de ani Uniunii Europene. Deja facem parte din comunitate", a afirmat John Swinney, ministru de finanţe în parlamentul regional din Edinburgh.

O Scoţie fără vechea monedă

Politologul Michael Keating de la Universitatea Aberdeen îi dă dreptate: "Nimeni nu e interesat să excludă Scoţia de pe piaţa internă. Nici Scoţia, nici restul Regatului Unit, nici celelalte state membre ale UE sau antreprenorii n-ar avea niciun folos dacă Scoţia ar rămâne pe afară." Keating este convins că Scoţia ar trebui să devină parte a Uniunii şi după ce-şi va declara independenţa, dacă electoratul va alege desprinderea de Regat.

Totuşi, declaraţiile lui José Manuel Barroso au venit într-un moment delicat pentru naţionaliştii scoţieni. Londra a lăsat limpede să se înţeleagă că independenţa ar însemna automat renunţarea la lira sterlină. Ministrul de finanţe George Osborne a exclus o uniune monetară formală între Scoţia independentă şi restul Regatului Unit.

Tactică de mobbing?

Alex Salmond, premierul Scoţiei şi preşedinte al Partidului Naţional Scoţian (SNP), acuză Londra că face presiuni. În cadrul unei reuniuni a antreprenorilor din Aberdeen care sprijină independenţa ţării, Salmond a afirmat că, pentru restul Regatului Unit, existenţa unei monede scoţiene ar presupune costuri de aproximativ 500 de milioane de lire sterline anual la încheierea tranzacţiilor.

"După părerea mea, va fi imposibil ca antreprenorii englezi să accepte aşa ceva", a spus el satisfăcut.

SNP şi grupul "Da, Scoţiei" au fost mereu convinşi că, şi în cazul unei desprinderi de Regat, uniunea monetară nu va dispărea. Între timp, însă, naţionaliştii sunt nevoiţi să-şi facă un plan B. Aderarea la moneda euro ar dura cel puţin doi ani şi, oricum, scoţienii nu se văd parte a comunităţii monetare europene.

"Nu prea există opţiuni. Acum rămâne de văzut care ar fi cea mai puţin rea dintre ele", susţine Stephen Boyd de la Federaţia scoţiană a Sindicatelor. Chiar dacă conducerea SNP susţine că Scoţia vrea să păstreze lira sterlină, unii dintre adepţii independenţei vor introducerea unei monede proprii.

"O nouă monedă ar însemna schimbări dureroase, în condiţiile în care Scoţia ar fi nevoită să-şi creeze rezerve valutare. Oamenii nu se gândesc şi la aceste aspecte", explică Boyd. În aceste condiţii, singura soluţie ar fi o comunitate monetară.

Ultimul câmp de bătălie?

Reacţia electoratului scoţian la dezbaterea pe marginea monedei încă nu e clară. Conform recentelor sondaje de opinie, promotorii independenţei câştigă teren, chiar dacă unioniştii conduc. Cel mai probabil, referendumul se concentrează pe alegătorii indecişi.

Sophie McCook este o asemenea alegătoare. Deşi încă nu ştie ce va vota în septembrie, femeia susţine că apartenenţa la UE sau problema monedei nu-i vor influenţa votul. Nici Jane Carnall din Edinburgh nu ştie ce vrea, însă respinge afirmaţiile lui Barroso. Ea admite, totuşi, că problema monedei este de importanţă majoră.

Independenţa Scoţiei: da sau ba? Dezbaterea continuă, iar o mare parte din electorat e indecisă. Drumul până la referendumul din septembrie va fi destul de spinos.