1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Scribii lui Voronin şi Smirnov angajaţi să transforme România în sperietoare

Vitalie Călugăreanu19 mai 2008

Două comentarii au fost publicate în aceeaşi zi la Chişinău şi Tiraspol prin care eventuala Unire a Republicii Moldova cu România este prezentată ca un „pericol” ce ameninţă Basarabia în perspectiva anului electoral 2009

https://p.dw.com/p/E2LB
Imagine: DW

Ele confirmă supoziţia conform căreia puterea comunistă de la Chişinău şi cea separatistă de la Tiraspol, ambele ghidate de Moscova, şi-au unit forţele împotriva României.

Autorul comentariului apărut în Transnistria este Aleksandr Galin. El şi-a afişat rodul gândirii pe site-ul agenţiei oficiale de presă de la Tiraspol „Olvia-Press” în articolul: „Moldova, în drum spre România”. Autorul celuilalt comentariu, publicat pe site-ul www.ava.md, este chiar şeful Centrului de analize şi prognoze strategice din Republica Moldova, Sergiu Nazaria, istoric, unul dintre autorii controversatului manual de „Istorie integrată”, pentru clasa a IX, scris de pe poziţiile „concepţiei moldo-stataliste”, manual ce a înlocuit, cu doi ani în urmă, „Istoria Românilor” în învăţământul din Republica Moldova. Înainte de a analiza comentariile propriu-zise ale celor doi autori, vom reproduce un citat din manualul semnat de Sergiu Nazaria – o dovadă clară de falsificare a istoriei: CITAT „...majoritatea populaţiei Basarabiei era împotriva Unirii, însă în condiţiile unei terori cumplite orice acţiune de protest era pedepsită cu moartea...Sfatul Ţării s-a transformat într-o marionetă în mâini străine, o maşinărie de votare a intereselor elitei guvernatoare a statului vecin - România” CITAT ÎNCHIS.

Acelaşi autor care a strâmbat istoria, cu doi ani în urmă, scrie acum despre „România ca factor de risc”. În comentariul citat el menţionează că „treptat, în Moldova se formează o generaţie care, în mod cronic, împărtăşeşte ideologia dezbinării din interior a statalităţii moldoveneşti”. „Acestor tendinţe, - continuă Nazaria, - nu li se poate opune efectiv nici puterea controlată de către Voronin”.

De partea cealaltă a Nistrului, jurnalistul transnistrean, Aleksandr Galin, scrie despre „românizarea vertiginoasă a populaţiei moldoveneşti” şi despre „pericolul venirii la putere în Republica Moldova, în 2009, a partidelor pro-româneşti care, - scrie autorul transnistrean, - s-au înmulţit”. El încearcă să explice astfel cititorilor din regiunea transnistreană dezavantajele realipiri Transnistriei la Republica Moldova. Autorul transnistrean menţionează că „în cazul unei Românii reunite, deziderat spre care tind tinerii politicieni moldoveni, transnistrenii vor fi cetăţeni români de calitatea a treia, iar moldovenii – de calitatea a doua”.

De fapt, tendinţa jurnalistului de la „Olvia-press” de a cultiva României imaginea unei sperietori i-a fost împrumutată de către Igor Smirnov, care vorbeşte despre români doar elogiind „soldatul eliberator rus” ce a salvat Transnistria de „agresorii româno-fascişti”. O face, însă, nu de unul singur, ci în duet cu pretinsul său rival de la Chişinău, Vladimir Voronin, care nu uită nici într-un an să vorbească de 9 mai, de Ziua Victoriei, despre „agresiunea germano-română”.

În plus, liderul de la Chişinău a criticat nu odată România pentru că, - spune el, - „fâlfâie drapelul Unirii peste Republica Moldova chiar atunci când este pe cale să fie rezolvată problema transnistreană”.

Impactul unei atare tehnici de manipulare pe cele două maluri ale Nistrului este, în opinia analiştilor politici, diferit. Dacă în Transnistria, în virtutea îndoctrinării mediatice, populaţia percepe aceste resentimente impuse faţă de România şi români aşa cum îşi doresc manipulatorii, atunci în Republica Moldova efectul este exact invers. Orice atac al puterii comuniste împotriva României nu face decât să fortifice numărul celor care trăiesc şi simt româneşte. Problema este că liderii politici tineri despre care autorii celor două comentarii scriu că ar avea menirea „să românizeze vertiginos populaţia din Republica Moldova” au deocamdată poziţii timide, nesigure şi extrem de firave în comparaţie cu atacurile dure ale oponenţilor guvernanţi pro-ruşi.