1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Scrutin proporţional personalizat

Horaţiu Pepine, DW-Bucureşti11 aprilie 2012

Comisia de cod electoral constituită în Camera Deputaţilor a adoptat sistemul electoral mixt, după model german, cu unanimitate de voturi.

https://p.dw.com/p/14bah
Imagine: Fotolia/Gina Sanders

Reprezentanţii partidelor româneşti au căzut de acord, aşa cum era de prevăzut, să păstereze pe mai departe sistemul proporţional. În ciuda propunerilor repetate ale preşedintelui Traian Băsescu, majoritarismul nu putea întruni o majoritate de voturi nu doar din cauza opoziţiei UDMR, care a respins acest model încă de acum 5 ani de zile, dar mai ales din cauza situaţiei precare a propriului partid. PDL nu poate spera să câştige astăzi prea multe colegii uninominale, în schimb ar putea supravieţui cu ajutorul sistemului proporţional.

O precizare trebuie făcută din start: aşa numitul sistem mixt, care se aplică în Germania încă din 1953, este de fapt un sistem proporţional. O jumătate din membrii camerelor se alege în circumscripţii uninominale într-un singur tur de scrutin şi cealaltă jumătate se alege pe o listă de partid, în aşa fel încât, la capătul procesului, rezultatul să exprime corect proporţia voturilor populare. Lista de partid joacă rolul de a corecta efectul majoritar indus de votul în circumscripţii uninominale. Pentru Bundestag de exemplu, alegătorii primesc două buletine de vot. Cu ajutorul primului ei aleg jumătatea locurilor din Cameră prin intermediul circumscripţiilor uninominale, iar cu cel de-al doilea buletin ei aleg cealaltă jumătate a Camerei prin intermediul listei de partid. Acest al doilea vot, pe listă, este acela care dă de fapt proporţia dintre partide, fiind decisiv în atribuirea finală a mandatelor. Sistemul electoral german este de fapt un scrutin proporţional personalizat.

Alegerea acestui model înseamnă pentru politica românească o conservare a practicii circumscripţiilor uninominale, inaugurată la alegerile parlamentare din 2008, şi totodată revenirea la listele de partid. Dacă alegătorii vor avea pe mai departe sentimentul că au o putere asupra componenţei umane a Parlamentului, partidele se bucură şi ele la gândul că vor redobândi o parte din controlul pierdut. Migraţia masivă din 2010 a fost posibilă pentru că cei aleşi nu mai depindeau într-o măsură la fel de mare ca înainte de conducerea de partid.

Sistemul acesta de vot proporţional personalizat a avut mereu partizani în România.

În cursul anilor 2007 şi 2008, când s-a vorbit insistent despre votul uninominal, UDMR a propus ca formulă de compromis votul mixt din Germania, care satisfăcea şi criteriul uninominal, dar şi pe cel de atribuire finală proporţională a mandatelor. PSD la rândul său a susţinut la un moment dat prin câteva documente de partid adoptarea unui sistem de vot ca în Germania, dar apoi a adoptat punctul de vedere al PNL care începuse să mizeze pe majoritarism. Totuşi, în perspectivă, niciun partid românesc nu are curajul să meargă pe calea majoritarismului, căci ştie că ar risca să-şi altereze identitatea. PNL ar fi trebuit de pildă să fuzioneze cu PD aşa cum planificase preşedintele Traian Băsescu, iar PNL şi PSD ar fi nevoite să strângă şi mai mult rândurile până la fuziune. Aceste transformări nu sunt evidente, dar ar fi fost cerute de efectele unui sistem majoritar, care nu îngăduie o mare diversitate a partidelor, tinzând să simplifice foarte mult scena politică.