Sculpturi în aer liber la Münster

Începând din acestă săptămână, sculpturile realizate în ultimele luni de 35 de artişti pentru expoziţia în aer liber intitulată „Skulptur Projekte Münster” pot fi admirate pretutindeni în oraş.

„Manifestarea culturală intitulată „Skulptur Projekte“ tematizează spaţiul public şi modul în care arta influenţează acest spaţiu, contribuind la evoluţia oraşului. În acelaşi timp, expoziţia abordează confruntarea cetăţenilor oraşului cu aceste opere de artă expuse în aer liber, reacţiile lor, care s-au schimbat considerabil de la prima ediţie a proiectului în 1977“, explică Kristina Schneider, specialistă în domeniul istoriei artei şi membru al comitetului de organizare al manifestării culturale „Skulptur Projekte“.

În 1977, când oraşul Münster a reunit pentru prima dată sculpturi în aer liber realizate de artişti celebri printre care şi Joseph Beuys, cetăţenii

n-au fost deloc încântaţi de arta modernă. „Nişte nebuni vor să ne strice oraşul“, scria cu indignare un jurnalist în paginile ziarului local, iar un grup de studenţi a încercat chiar, în semn de protest, să arunce o sculptură în apele idilicului lac din centrul oraşului. Mai târziu, cetăţenii din Münster au început să se familiarizeze cu această formă a artei moderne.

"Cel târziu din 1997, reacţiile cetăţenilor din Münster faţă de sculpturile în aer liber au devenit foarte pozitive. Mulţi oameni au ajuns chiar să se identifice cu unele dintre operele expuse, sunt foarte curioşi să afle cât mai multe despre artişti şi activitatea acestora", este de părere Kristina Schneider.

Printre aceşti sculptori regăsim nume răsunătoare ca Isa Genzke, artista care a conceput pavilionul Germaniei la Bienala de la Veneţia, sau Dominique Gonzales-Foerster, ale cărei expoziţii de instalaţii video şi sculpturi moderne la Centre Pompidou din Paris au încântat publicul internaţional. Pentru expoziţia „Skulptur Projekte” de la Münster, artista a reconstruit sculpturile realizate în deceniile anterioare cu ocazia acestui proiect într-un parc. Opera intitulată „Romanul oraşului Münster” reduce cu o ironie tipică postmodernismului zbuciumata poveste a sculpturilor în aer liber la un micuţ parc de sculpturi care seamănă cu un teren de mini-golf.

Tânăra învăţătoare Marion Röhr din Münster apreciază acest ansamblu de sculpturi în miniatură pentru că este uşor de recunoscut drept operă de artă –o problemă care o nedumereşte în legătură cu alte sculpturi:

"Trebuie să ştii dinainte care dintre obiecte este o operă de artă, altfel nu le poţi recunoaşte ..."

De pildă, toaleta publică aflată în cea mai mare piaţă a oraşului. Pentru cetăţenii mai ignoranţi, locul nu are decât un rol practic. Turiştii şi amatorii de artă au aflat însă din cărţi şi prospecte, că toaleta împodobită cu candelabre multicolore din plastic a fost renovată de artistul Hans-Peter Feldmann din Düsseldorf. Acesta a declarat că a optat în favoarea unei opere de artă „democratice“, care să fie accesibilă şi utilă pentru fiecare. Şi creaţia polonezului Pavel Althammer este cât se poate de accesibilă – pe jos sau cu bicileta: el a mers printr-o pajişte cu iarbă înaltă din apropierea oraşului şi a lăsat în urmă o cărare, care îi invită pe oamenii din Münster la o mică plimbare.

Şi instalaţiile video sunt foarte îndrăgite: de pildă, artistul israelian Guy Ben-Ner a conceput biciclete cu ecrane, pe care poate fi vizionat un scurt film. Imaginile se succed în funcţie de viteza cu care se pedalează.

Copiii din Münster şi-au ales deja „sculptura“ favorită, şi anume, proiectul numit „Petting Zoo“ realizat de Mike Kelley. Sculptura artistului din Los Angeles este un uriaş stâlp de sare, care o reprezintă pe nevasta lui Lot din Vechiul Testament. Opera lui Kelley este menită să fie distrusă, deoarece artistul american a ales să fie înconjurată de un grup de iezi şi ponei drăgălaşi, care vor linge puţin câte puţin din stâlpul de sare, spre încântarea micuţilor vizitatori care au ocazia să se joace cu animalele.

Sculpturile din Münster reuşesc să surprindă publicul de fiecare dată. Kristina Schneider explică în acest sens:

„Printre aspectele neobişnuite ale acestei ediţii a expoziţiei de sculpturi în aer liber remarcăm în primul rând că artiştii se îndepărtează de definiţia tradiţională a sculpturii. Avem, de pildă, mai multe proiecte de film, instalaţii video şi audio. Multe lucrări au rolul unui forum al artei, care le oferă oamenilor posibilitatea de a discuta despre numeroasele aspecte surprinzătoare ale operelor expuse în oraş".

Aceste noi provocări stârnesc în special interesul tinerilor. Printre ei se află Nils Schuster, care studiază medicina la Münster:

„Salut acest proiect, îmi place foarte mult. Chiar acum am văzut floarea vorbitoare din piaţa Prinzipialmarkt, mi-a stârnit imediat curiozitatea. E foarte frumos că îi îndeamnă pe oameni să se gândească mai mult timp la ceea ce au văzut.“

Floarea realizată de germanul Marko Lehanka este compusă din planşe de surf multicolore. În centrul planşelor se află un ecran negru, din care răsună o voce monotonă. Un computer spune poveşti alcătuite după un algoritm aleatoriu, cu ajutorul numelor cetăţenilor oraşului Münster adunate din cartea de telefon. Poveşti robotizate, lipsite de sens, pentru o lume postmodernă în care toate poveştile posibile au fost deja istorisite – aceasta este concepţia artistului Lehanka.

La Münster, poveştile continuă însă: în fiecare colţ al oraşului, prin fiecare privire nedumerită asupra sculpturilor în aer liber.