Scurt portert al cancelarului Angela Merkel

La 22 noiembrie 2005, Angela Merkel a depus jurământul pentru funcţia de cancelar al Republicii Federale Germania - apogeul unei cariere politice neobişnuite.

În timpul perioadei de tranziţie de după căderea Cortinei de Fier, Angela Merkel a fost angajată în administraţia unui mic partid de opoziţie, din simplul motiv că ştia să folosească micul calculator primit cadou de la prieteni din vest.

Cel dintîi premier ales liber al RDG, Lothar de Maizière, o descoperă în 1990 şi o numeşte, în primăvara aceluiaşi an, purtător de cuvânt al guvernului său.

Mai târziu, partidul de opoziţie de care aparţine este integrat în Uniunea Creştin-Democrată iar Angela Merkel devine astfel, doar din întâmplare, membră a CDU. După primele alegeri din Germania unită, la finele anului 1990, Angela Merkel este recomandată cancelarului Helmuth Kohl, care îi recunoaşte potenţialul şi o propulsează în funcţia de ministru pentru problemele femeilor şi tineretului.

De atunci, ascensiunea politică a Anglei Merkel a continuat ascendent atingând apogeul prin numirea în funcţia de cancelar în 2005. La aproape un an după aceea, cu ocazia comemorării reunificării, prima femeie cancelar a Republicii Federale declara: "La zece luni după numirea în funcţia de cancelar, munca a devenit aproape rutină, dar în momentele festive, precum comemorarea reunificării, realizez din nou că este un fapt cu totul şi cu totul deosebit ca cineva ca mine, o femeie din fosta RDG, să poată astăzi servi Germania reunificată."

Alegerile parlamentare din 2005 nu au dus la coaliţia dorită de Angela Merkel şi Uniunea Creştin-Democrată cu Partidul Liberal-Democrat, dar cancelarul a reuşit să menţină o atmosferă de lucru foarte bună şi cu Partidul Social-Democrat. Susţinută de Marea Coaliţie, Angela Merkel a izbutit să înregistreze victorii pe plan internaţional.

Imediat după respingerea Constituţiei Europene de către Irlanda, preşedinţia prin rotaţie a Consiliului European a revenit Germaniei, iar Angela Merkel s-a luptat să dezamorseze starea de şoc în care se aflau statele comunitare.

"Nu vom reuşi să rezolvăm cu una cu două problemele Europei, dar a venit timpul să ne concentrăm din nou asupra soluţiilor posibile şi să arătăm cetăţenilor statelor comunitare că există voinţa politică pentru salvarea Europei"

, a dcelarat Merkel.

Continuând iniţiativa Angelei Merkel, Portugalia a reuşit într-adevăr să ofere o alternativă Constituţiei Europene: Tratatul de la Lisabona. Acest succes în politica europeană a propulsat-o pe Angela Merkel pe locul întâi pe lista politicienilor îndrăgiţi ai germanilor. Şi, nu numai atît: pentru a patra oară consecutiv, revista "Forbes" îi concede Angelei Merkel titlul de "cea mai puternică femeie din lume."

Nici în plan intern, cancelarul nu are de ce să se ascundă. Din 2005 până la izbucnirea crizei economice, rata şomajului s-a aflat în descreştere iar bugetul de stat a înregistrat în 2007, pentru prima oară după mai multe decenii, din nou un uşor surplus. După izbucnirea crizei financiare, Angela Merkel nu s-a sfiit să pompeze miliarde de euro în salvarea băncilor germane şi susţinerea economiei interne.

"Le promit tuturor celor care au economii depuse la băncile germane că nu vor suferi pierderi şi că economiile lor sunt sigure. Aceasta este garanţia dată de guvern"

, a spus atunci Angela Merkel, liniştind milioane de oameni.

Victoria Uniunii Creştin-Democrate şi realegerea Angelei Merkel în funcţia de cancelar trec drept sigure. Însă actuala şefă a guvernului se teme că partidul condus de ea fiind prea sigur de victorie, riscă astfel să piardă cursa tocmai fiindcă ea i se pare câştigată...

Autori: Peter Stützle/ Maria Pascu
Redactor: Ovidiu Suciu