Securitate energetica

Privirile se indreapta catre malul rasaritean al Marii Negre iar Romania se afla, ca sa spunem asa, undeva „in miezul problemei". Se intampla chiar intr-un moment in care voci de la Bucuresti afirma ca in culisele tensiunilor politice romanesti se afla servicii secrete si, mai ales, magnati din lumea petrolului. Cristian Stefanescu are amanunte.

Saptesprezece ani trecuti de la evenimentele din decembrie 1989 nu au facut decat sa accentueze retinerile societatii fata de institutiile de securitate nationala, percepute cu greu ca un sistem public de culegere a informatiilor menite sa asigure, intai de toate, siguranta cetateanului. Mostenita asociere cu politia politica a fost, in tot acest rastimp, intretinuta de implicari periodice ale serviciilor secrete, intr-un fel sau altul, in jocurile puterii politice de la Bucuresti.

Parteneriat public privat în România?

Greu, inca, de vorbit, asadar, in Romania anului 2007, despre un posibil si, fara indoiala, necesar parteneriat public-privat in materie de securitate, altfel decat prin dimensiunea de bussines oferita de afacerile de paza si protectie. Cu toate acestea, subiectul s-a discutat, in cadrul unui seminar organizat la Bucuresti de Centrul de Informare penrtu Cultura de Securitate.

Dezbaterile au fost „perturbate" de la cursul lor romanocentrist de o interventie care a amintit celor prezenti ca Romania a devenit, intre timp, parte a unui club care ii ofera foarte multe avantaje dar implica si numeroase responsabilitati. Despre asigurarea unei securitati energetice a celor 27 ca prioritate declarata a Presedintiei germane a Uniunii Europene le-a vorbit celor prezenti profesorul Liviu Muresan, unul dintre analistii romani pe probleme de securitate beneficiind de un respect aparte in lumea euroatlantica a think-tank-urilor.

Poziţionarea României pe axa energetică Asia - Europa

Bazinul Marii Negre, departe de a mai fi „lacul inghetat" din anii Razboiului Rece, este un nod fierbinte pe harta dezvoltarii unui asemenea demers. Iar realizarea lui inseamna un parteneriat intre responsabilitatea antreprenorilor din industria resurselor energetice si eficienta serviciilor de informatii menite sa protejeze transportatoarele de gaz si petrol, potentiale tinte pentru atacuri de natura terorista.

Ne aflam, cum a explicat, pentru Deutsche Welle, Liviu Muresan, in plina „deschidere fata de zona Marii Negre si o strategie a Uniunii Europene in legatura cu Asia Centrala, parte a unei politici europene de securitate si aparare". I-am cerut lui Liviu Muresan sa puncteze implicatiile pentru Romania ale acestui demers al Presedintiei germane: „Proximitatea acestui spatiu in care se definesc, pe termen mediu si lung, parteneriatele strategice obliga Romania sa fie capabila sa se exprime coerent in aceasta perioada si mai ales coordonat cu celelalte tari din zona cat si cu strategia de securitate energetica a Europei".

Agenda nationala de securitate nu se cere rasturnata. Este doar un palier suplimentar. Fara, insa, o stabilitate pe acest palier, siguranta nationala va fi cu mult mai sensibila. Din nou Liviu Muresan: „Este important ca Romania sa finalizeze nenumaratele proiecte care i-au fost descrise si anuntate de-a lungul anilor, sa-si gaseasca parteneri importanti, credibili, cu care sa poata sa construiasca trasee energetice. Romania poate sa vina si cu o experienta de tara producatoare de petrol. Depind multe lucruri de ceea ce se intampla in alte capitale dar cred ca in primul rand este important ceea ce se intampla la Bucuresti. Romania trebuie sa-si elaboreze o strategie de securitate energetica, parte a unui concept mai larg.".

Liviu Muresan este cel care, in primele saptamani ale anului 1990, ceruse, in fata deputatilor celei dintai forme de adunare legislativa de tip democratic a Romaniei contemporane, depunerea unei cereri oficiale de aderare la Alianta Nord-Atlantica, initiativa care a oripilat, in acel moment, batranii post-comunisti din Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala.