Setea de libertate, mai puternică decît teama de moarte

La porţile Europei s-a ivit un nou focar de nelinişti. Bîntuită de violenţe sociale, de revolte în numele libertăţii,Tunisia riscă să derapeze spre comunism sau islamism – relevă la unison MÄRKISCHE ALLGEMEINE şi LA REPUBBLICA, menţionînd şi partea de vină a Franţei, fosta putere colonială care a tolerat politica rigidă a actualului preşedinte tunisian, considerînd-o un garant împotriva extremismului. Dimensiunile revoltei tinerilor dezvăluie, pe lîngă setea de libertate, şi faptul că furia împotriva regimului a devenit mai puternică decît teama de represalii.

O pledoarie pentru libertate face Thomas Schmidt pe prima pagină a cotidianului DIE WELT, pornind, fireşte, de la revoltele ce zguduie Tunisia. Reamintindu-le cititorilor că în ţările în care libertatea este călcată în picioare, guvernanţii nu se simt deloc constrînşi să dea socoteală pentru faptele lor ci, dimpotrivă, par încurajaţi să-şi exercite cu şi mai multă plăcere şi sîrg autoritatea, editorialistul german constată cu amărăciune că ţările occidentale, fiind chiar ele cele care au compus songul libertăţii, nu mai pot şi nu mai vor să-l audă şi, cu atît mai puţin, să-l difuzeze, deşi aceasta ar fi condiţia sine qua non a răspîndirii universalismului liberal. Or, conchide autorul comentariului, tocmai occidentul ar trebui să înfrunte despoţiile, fiindcă el este cel care resimte ca insuportabilă lipsa de libertate. De aceea, bine ar face ca şi acum să răspîndească, activ şi expansiv, ideea libertăţii în lume, aşa cum a procedat spre sfîrşitul perioadei războiului rece.

Un motiv în plus spre a o face îl furnizează Herta Müller, într-un foarte proaspăt volum publicat la editura Suhrkamp. În dialog cu scriitorul Michael Lentz, sub titlul „Teama de viaţă şi setea de cuvinte”, laureata Nobelului pentru literatură redefineşte sensul literaturii în perioada dictaturii ceauşiste. Cotidianul SÜDDEUTSCHE ZEITUNG publică o scurtă cronică a micului volum, apreciat drept o strălucită mostră de poetologie.

Cu totul dezamăgitoare este imaginea pe care europenii, în eforturile lor de a salva moneda comună, o oferă lumii şi, în cazul dat, investitorilor - crede THE INDEPENDENT - subliniind îngrijorările acestora din urmă, pricinuite şi de dezechilibrele macroeconomice existente între ţările membre ale zonei monetare.

Criza a demonstrat că disensiunile politice sporesc atunci cînd se încearcă aducerea la un numitor comun, prin aceeaşi monedă, a unor ţări cu stadii diferite de dezvoltare economică, remarcă AFTONBLADET. Visul monedei comune a fost dintru început unul politic şi nu economic, subliniază ziarul suedez citat. O himeră, o amăgire este speranţa că actuala politică de austeritate ar putea veni doar ea de hac crizei şi salva moneda euro, deduce DIE PRESSE, insistînd asupra decalajelor de dezvoltare existente între membrii uniunii monetare.

Dar şi între membrii uneia şi aceleiaşi societăţi se cască uneori falii insurmontabile, observă FRANKFURTER RUNDSCHAU, pornind de la foarte clementa impozitare de către statul german a averilor. În cazul în care preconizatul (de către ecologişti) impozit pe avere de doar 1,5% ar aduce statului zece miliarde de euro, ne putem da seama cît de bogaţi au ajuns bogaţii şi ce puţin i-a atins pe ei criza, în vreme ce cetăţenii de rînd sunt nevoiţi să strîngă tot mai mult cureaua.

Germanii sunt de invidiat totuşi pentru succesele lor economice, consideră ziarul spaniol EXPANSION. Nu însă şi pentru scandalul care zguduie din temelii încrederea consumatorilor în produsele alimentare, în urma recentei şi încă din păcate neîncheiatei contaminări a unor alimente de origine animală, cu dioxină - rezultă din paginile cotidianului RHEINPFALZ.

Autor: Rodica Binder

Redactor: Robert Schwartz