Sfârşitul bombelor cu fragmentare?

Faptul că utilizarea bombelor cu fragmentare ar putea fi interzisă este cât se poate de laudabil. Delegaţia germană a plecat în Irlanda cu dorinţa de a propune un compromis.

Nici Germania nu face nota discordantă în această chestiune, guvernul federal şi Bundestag-ul anunţând, încă din 2006, că Germania susţine iniţiativa legislativă a comunităţii internaţionale.

Nimeni nu pune la îndoială numărul victimelor cauzate de bombele cu fragmentare – 14 000 de oameni au fost ucişi, dintre care 4000 numai în Irak – după cum informează organizaţiile non-guvernamentale. Acesta este numărul oficial al victimelor. Se vorbeşte însă despre o listă neagră a vieţilor curmate de astfel de muniţie, care conţine peste 100000 de persoane.

Plecând de la aceste realităţi incontestabile, Martin Jäger, purtătorul de cuvânt al ministerului de externe german, declară:

“Încercăm să ne încadrăm în termenii procesului de la Oslo, astfel încât, până la sfârşitul anului să avem un acord internaţional de interzicere a folosirii bombelor cu fragmentare.”

Identificarea soluţiilor

Şi totusi, situaţia necesită o analiză mai atentă. Berlinul a plecat la Dublin cu intenţia de a propune un compromis. Acest lucru – adaugă Martin Jäger - trebuie privit din perspectiva celor 30 de milioane de bombe cu fragmentare care se găsesc momentan în depozitele armatei germane.

“Bundeswehr-ul nu poate scăpa de toată această muniţie peste noapte, aruncând-o într-un râu. Ceea ce înseamnă că avem nevoie de reglementari speciale. Cred că lucrurile vor arăta în felul următor: la început vor fi alese şi distruse imediat elementele cele mai periculoase. Apoi, în anii următori, arsenalul rămas va fi distrus în totalitate”, precizează Martin Jäger.

În acelaşi fel ar trebui să se întâmple şi în alte state, precum Rusia, China, Statele Unite, Brazilia sau Israel, lucru posibil numai prin propunerea şi acceptarea unui compromis.

Interdicţie şi tocmeală

Tocmai de aceea, mesajul cu care merg ministerele germane de externe şi cel al agriculturii la Dublin este următorul: interzicerea bombelor cu fragmentare, da. Însă nu pentru toată lumea şi nu cu aplicare imediată.

Un compromis pe care organizaţiile non-guvernamentale îl consideră mult prea permisiv. De cealaltă parte, ministrul german pentru Dezvoltare şi Cooperare, Heidemarie Wieczorek Zeul, declara:

“Nu mi-aş permite să critic public deciziile pe care le iau colegii mei şi nici să pun la îndoială convingerile lor. Ar fi fost însă frumos dacă noi, cei din guvernul federal, am fi putut fi aceia care dau semnalul că trebuie pus punct rapid producţiei unor astfel de arme nedorite”.