Sfârşitul unei ziariste germane odinioară respectate

Este vorba de şampanie băută acasă pe socoteala postului public de radioteleviziune, despre contracte stranii de consultanţă, de maşina de serviciu, de salariu. Directoarea radioteleviziunii Berlin-Brandenburg (RBB), Patricia Schlesinger, a demisionat după săptămâni de critici şi presiuni. Schlesinger, în vârstă de 61 de ani, nu a demisionat doar de la conducerea RBB, unde se afla de şase ani, ci şi de la conducerea ARD, o fuziune a celor nouă radioteleviziuni regionale din Germania, plus Deutsche Welle, funcţie în care se afla de la începutul acestui an. Astfel scandalul din jurul Patriciei Schlesinger face valuri la nivelul întregii Germanii, şi încurajează cererile de reformare a radioteleviziunii publice.

Vechi cunoştinţe

Deja pe 23 iunie, înainte de intrarea în vacanţa de vară a mass media şi clasei politice, portalul de ştiri "Business Insider" a relatat pentru prima dată despre "inadvertenţe" în jurul lui Schlesinger şi a soţului ei, Gerhard Spörl. În context era vorba de un contract de consultanţă în valoare de 100.000 de euro acordat de organizatorul târgului lui Spörl - şi despre faptul că preşedintele Consiliului de Administraţie al Messe Berlin este Wolf-Dieter Wolf, care ocupă simultan şi funcţia de şef al C.A. al RBB. Potrivit "Business Insider", Wolf a iniţiat personal colaborarea de consultanţă cu Spörl.

Această dezvăluire a fost urmată de altele, în decurs de câteva săptămâni. Mai întâi făcute de "Business Insider", apoi şi de alte companii media. A fost vorba de legături neclare în proiecte imobiliare ale RBB. Dar în cursul lunii iulie a fost vorba tot mai mult de persoana Schlesinger, o jurnalistă ARD şi corespondentă din străinătate odinioară foarte apreciată.

Astfel, ea a primit în ultima vreme din partea RBB, o componentă mai puţin potentă financiar a ARD, un salariu anual majorat cu 16 la sută, de 303.000 de euro, plus 20.000 de euro bonus. A avut la dispoziţie maşină de serviciu închiriată, cu şoferi, în valoare de 145.000 de euro, dotată inclusiv cu fotoliu de masaj. Numeroase alte detalii, legate de dotarea generoasă a jobului ei, revoltătoare în condiţiile crizei economice care se instalează tot mai acut în Germania, au urmat. Inclusiv faptul că-şi chema prieteni la cină acasă, bând şi şampanie cu ei, pe socoteala RBB, care era chemată să-i deconteze cheltuielile.

Procurorii au deschis anchetă

Pe 4 august Schlesinger a demisionat de la conducerea ARD. În cei mai bine de 70 de ani de istorie a sa, ceva similar nu a existat. Trei zile mai târziu a renunţat şi la şefia RBB, care a comunicat că dezbaterea privind "posibile şi presupuse erori ale directoarei generale" distrage atenţia de la realizările postului. Ea a vorbit despre "atacuri la persoană şi defăimare". Nici nu au apucat să treacă două zile şi Parchetul a făcut cunoscut că a deschis anchetă împotriva lui Schlesinger, a soţului ei şi a preşedintelui C. A. al RBB, Wolf, care s-a suspendat între timp din funcţie.

Acest scandal reaprinde o dezbatere care mocneşte de mai mulţi ani în jurul radioteleviziunii publice (ÖRR) din Germania, cu precădere în jurul posturilor ARD şi ZDF, înfiinţat în 1961. Este vorba de prea multă distanţă politică faţă de unii şi de prea mare apropiere politică faţă de alţii, iar de la înfiinţarea aşa-numitei mişcări Querdenker şi de la manifestaţiile împotriva restricţiilor din pandemie, protestatari populişti de dreapta au luat în vizor politica lor editorială şi cer desfiinţarea acestor posturi.

Posturi de radioteleviziune private, care există în Germania de la mijlocul anilor 1980, şi-au întărit în parte oferta de ştiri în ultima vreme, în reacţie critică faţă de prestaţia ÖRR. În vremuri în care mass media private se luptă cu mari dificultăţi financiare şi unele ziare, mai ales, se văd nevoite să-şi închidă redacţiile, şi unii politicieni de centru cer reducerea bugetului ÖRR. Evoluţii asemănătoare au loc şi în Franţa sau Marea Britanie, unde clasa politică se cam desparte de o structură media puternică, finanţată de la buget.

Libertate şi independenţă

În context, radioteleviziunea publică are în Germania o însemnătate aparte, din motive istorice. După dictatura totalitară nazistă şi încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, aliaţii vestici SUA, Marea Britanie şi Franţa, au reorganizat în 1945 radiodifuziunea în zonele lor de ocupaţie. Aceasta era chemată să contribuie prin relatările ei libere şi independente la edificarea unei societăţi democratice. S-a preluat modelul britanic de radiodifuziune finanţată prin taxă radio, organizată nu conform regulilor economiei de piaţă, dar independentă de stat. Din asta a luat fiinţă în 1950 ARD ca uniune a posturilor regionale, la care s-a adăugat în 1961 ZDF, care este postul cu cea mai centralizată structură.

În cazul Schlesinger şi RBB au devenit cunoscute şi alte detalii: postul a adoptat de mai mulţi ani măsuri de austeritate, concediind din angajaţi şi reducându-şi grila de program. Cu toate acestea, salariul şefei a fost majorat substanţial. În toţi aceşti ani nu s-au făcut auzite avertismente că ceva nu este curat din partea structurilor de conducere a ÖRR - Consiliul Radiodifuziunii, care controlează politica editorială, şi Consiliul de Administraţie, responsabil pentru partea financiară. Consiliul Radiodifuziunii este format preponderent din reprezentanţi ai diverselor grupe de interese din societatea germană.

Aceste structuri sunt formate "doar din oameni care ocupă onorific acele funcţii, şi care nu sunt neapărat de specialitate", a spus ziaristul Stefan Niggemeier, într-un interviu oferit ARD. Niggemeier a vorbit pe de-o parte despre un "imens prejudiciu" adus ARD, dar pe de alta a refuzat să vorbească despre "probleme de structură care depăşesc cadrul RBB", deşi a fost întrebat direct. Dar dezbaterea privind structura actuală a ARD este în toi în Germania, şi a început înainte de dezvăluirile legate de Schlesinger.

Mai iese în evidenţă următorul aspect: de câteva săptămâni deja, şi nu doar de la demisia lui Schlesinger, RBB relatează în programul său extrem de critic despre acţiunile şefei sale demisionare. Acuzaţia că organele de conducere acţionează foarte târziu nu mai este urmată de tentative penibile de muşamalizare. De aceea dezbaterea privind viitorul ÖRR va continua cu siguranţă.