Sfîrşitul erei Schröder, decizii şi contradicţii

Gerhard Schröder s-a aflat peste şapte ani în fruntea guvernului federal, mandatul său luînd sfîrşit acum înainte de termen. In context ziarul EXPRESS din Koeln remarcă: odată cu plecarea lui Gerhard Schröder şi alegerea succesoarei lui, Angela Merkel începe o eră nouă. Nu doar pentru că pentru prima dată o femeie va conduce guvernul Germaniei, ci şi pentru că după lupte îndelungate partidele unionale conservatoare şi social-democraţii preiau împreună răspunderea faţă de Germania. S-a impus astfel pragmatismul în locul polemicii.

Sub titlul "A fost oare Schröder un cancelar bun pentru germani?", MÄRKISCHE ODERZEITUNG scrie: Şi-a început mandatul drept cancelar al reformelor şi combaterii şomajului, a fost apoi tovarăşul boşilor şi în final a devenit militant pentru solidaritatea dintre social-democraţi. Partidul şi alegătorii i-au ţinut cu greu pasul. Nici un cancelar nu s-a preocupat însă atît de intens ca Schröder de problemele războiului şi ale păcii şi nu a impus, obligat de evoluţii, un curs al reformelor vital necesare.

La Rostock OSTSEE ZEITUNG constată că cel de al treilea cancelar social-democrat al Germaniei federale a prezentat poporului realitatea haosului financiar după era Helmut Kohl, reacţionînd prin iniţierea programului de reforme Agenda 2010 la această evoluţie, o decizie istorică !. Schröder a pierdut alegerile iar urmaşii lui nu trebuie decît să-i continue cursul pe o linie şi mai dură.

Dacă de la începutul primului mandat Gerhard Schröder ar fi avut curaj, cînd Germaniei îi mergea încă bine, să aplice reformele necesare, procesul de restructurare ar fi fost pentru toată lumea mult mai simplu decît acum este de părere FRANKFURTER NEUE PRESSE

LA Weimar, THÜRINGISCHE LANDESZEITUNG subliniază faptul că meritele sale sunt incontestabile şi anume: iniţierea reformelor şi neimplicarea Germaniei în aventura războiului din Irak. Aspectele negative ale guvernării sale fiind menţinerea ratei înalte a şomajului şi slaba creştere a conjuncturii economice. Pozitiv, a fost pragmatismul său, negativ lipsa de principii. In cărţile de istorie perioada Schrşder va rămîne poate ca o perioadă cînd Germania a devenit pe plan extern un partener puternic pe scena internaţională.

O altă temă larg comentată este vizita preşedintelui SUA George Bush în China.

Nici un alt şef de stat înaintea sa nu a cerut într-o manieră atît de clară şi fermă conducerii comuniste chineze să acorde cetăţenilor mai multe libertăţi politice şi economice. Acest fapt merită respect dar din păcate intervenţia sa nu denotă forţă, ci slăbiciune gravă pe plan intern, este de părere FINANCIAL TIMES DEUTSCHLAND.

La Peking Bush nu a reuşit din păcate să impună respectarea drepturilor omului şi deschiderea pieţelor, scrie STUTTGARTER ZEITUNG. Cel mai puternic om al Chinei nu a făcut concesii în nici un domeniu.

DIE PRESSE din Viena laudă fidelitatea lui Bush în respectarea principiilor, ceea ce nu se poate afirma despre alţi şefi de guvern europeni. Avertismentele sale se lovesc din păcate de urechi surde, pentru că între timp China îşi poate permite să-i ignore pe criticii sistemului. Vestul nu mai condiţionează de mult „dealul economic“ de respectarea drepturilor omului.

China a început să ne schimbe pentru că sistemul totalitar al dictaurii chineze pune din ce în ce mai mult sub semnzul întrebării valorile noastre,constată ziarul elveţian TAGES ANZEIGER din Geneva. Foamea de energie a Chinei, colosalele probleme ecologice şi eforturile de a avea o mai mare influenţă pe plan extern vor modifica în deceniile care vin fără îndoială politica noastră, în schmib influenţa noastră asupra politicii chineze va scădea.