Sherlock Homes şi Arthur Conan Doyle la 150 de ani

Cam aşa ar putea suna întrebarea nerăbdătoare a vreunuia din milioanele de copii îndrăgostiţi de cel mai renumit anchetator din lume; şi răspunsul acestuia, dacă, aşa cum continuă să creadă mulţi dintre cei mici, omul cu pipa şi cu lupa, inventat de Arthur Conan Doyle, ar mai trăi.

În realitate, Holmes n-a trăit niciodată decât între coperţile cărţilor lui Doyle şi în imaginaţia celor care i-au citit superbele naraţiuni despre aventurile unui detectiv mai deştept decât oricine.

La 22 mai s-au împlinit 150 de ani de la naşterea lui Doyle, prilej de a se trece succint în revistă neobişnuitele aventuri ale unui autor şi ale personajului său.

Născut la Edinburgh, în Scoţia, ca fiu al unui artist alcoolic, tînărul Arthur a beneficiat de o educaţie excelentă, învăţând la o şcoală de iezuiţi engleză, apoi la alta austriacă înainte de a studia medicina şi a-l cunoaşte pe profesorul Joseph Bell.

Doctorul Bell avea să devină una din sursele de inspiraţie pentru creionarea portretului lui Sherlock Holmes, a cărui apariţie s-a datorat în bună măsură şi lipsei de succes a cabinetului deschis de tânărul britanic, după o perioadă de hoinăreli, ca medic de vapor, de-a lungul şi latul mărilor lumii.

În aşteptarea pacienţilor săi puţini, Doyle s-a apucat de scris. S-a ivit din peniţa sa complexa figură a unui gânditor singuratic, mai degrabă uscăţiv, meloman, violinist amator, cocainoman, mare maestru al logicii şi al raţionamentului analitic, uşor misogin, care, plictisit de moarte ori de câte ori nu i se supunea atenţiei o enigmă criminală pasionantă, se retrăgea şi se deda reveriilor.

Evident, bună parte din fascinaţia exercitată în continuare de acest personaj se datorează faptului că e primul detectiv, care se foloseşte de laborator şi eprubetă pentru a-şi învinge adversarii criminali. Cu uriaşa sa competenţă şi psihicul uşor fracturat, Sherlock îl încarnează perfect pe eroul modern al lumii performanţei intelectuale şi tehnico-ştiinţifice.

Modelul literar al personajului poate fi depistat relativ lesne în Auguste Dupin, celebrul investigator al genialului poet şi prozator american, Edgar Allan Poe.

Nu mai puţin, popularitatea extraordinară de care s-au bucurat aventurile lui Holmes, mai întâi în Anglia, odată cu "Studiul în roşu", apoi pretutindeni, graţie celor 56 de povestiri cu Sherlock, semnate de Doyle din 1887 şi până în 1926, decurg din metodele logice aplicate de insolitul detectiv. Când îl întâlneşte pentru prima oară pe cel ce-avea să devină însoţitorul său permanent, doctorul Watson, Holmes îi relatează unde a fost, cine e şi cu ce anume se ocupă înaintea de a face efectiv cunoştinţă.

Watson e de-a dreptul uluit, auzind că Holmes ştie că e medic militar, că vine din Afganistan şi a fost rău bolnav. Aplicând instrumentul său analitic preferat, Holmes deduse provenienţa, meseria şi biografia interlocutorului său din detalii concrete, perspicae înregistrate ale înfăţişării, îmbrăcăminţii şi atitudinii generale afişate de persoana pe care o avea în faţă.

Obosit de succesul enorm al acestui personaj, care nu era totuşi în stare să-i satisfacă integral ambiţiile personale, Doyle a încercat într-un târziu să-l desfiinţeze pe Holmes, spre a se consacra altor obiective literare şi profesionale.

Dar după un intermezzo sud-african, la începutul veacului, ca medic militar în războiul contra burilor, care i-a adus înnobilarea şi titlul de „sir”, Arthur Conan Doyle s-a văzut năpădit de griji băneşti. Problemele financiare l-au silit rapid să-l resuscite pe Holmes, pe care-l lăsase să moară într-una din veşnicele sale confruntări cu perenul rival şi rău-făcător, Moriarty.

Succesul literar şi financiar a revenit prompt, cărţile medicului britanic fiind traduse în peste 50 de limbi. Aventurile lui Holmes, de la prima povestire publicată în Chambers' Edinburgh Journal, trecând prin "Studiul în roşu", "Semnul celor patru"(1890), prin "Câinile din Baskerville" (1902), "Reîntoarcerea lui Sherlock Holmes,(1904) Valea fricii"(1914) "Ultima plecăciune"(1917) şi ajungând până la "Dosarul lui Sherlock Holmes" din 1927 au fost traduse în nenumărate limbi. Peste 50 de culturi diferite l-au integrat pe detectivul englez, metodele sale au fost studiate şi preluate cu toată seriozitatea de varii poliţii din lume. Aventurile excentricului investigator din Baker Street s-au transformat rând pe rând în scenarii aflate la baza a peste 200 de filme şi în substanţa unui număr greu de precizat de piese de teatru, scenete radiofonice şi jocuri de computer.

Doyle a murit la 7 iulie 1930, la reşedinţa sa din Sussex. Dar Holmes, „perfecta maşinărie de observat şi de gândit”, după cum îl descrie la un moment dat imaginarul Dr. Watson, va continua să trăiască veşnic, dacă nu vor pieri copiii. Şi dacă vor supravieţui amatorii de geniu intelectual.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Medana Weident