Sistem de supraveghere în sala de operaţie

Sistemul de supraveghere este un instrument ce asistă neurochirurgul în timpul intervenţiei chirurgicale efectuate pe faţa pacientului. El poartă numele „Hallenser Ampel“ („semaforul din Halle“). Operaţiile pe faţă trebuie efectuate cu protejarea nervului facial. Cele două braţe ale acestuia trec prin cutia craniană în dreapta şi în stânga feţei după urechi şi se ramifică în muşchii obrazului, asigurând mimica. Dacă un nerv este distrus, obrazul nu mai are inervarea necesară mişcărilor feţei, se instalează o imobilitate, o pareză, ceea ce echivalează cu o mutilare a feţei pacientului. De aceea chirurgii sunt extrem de atenţi, pentru ca nervul facial să nu fie rănit în timpul operaţiei.

În vederea unei protecţii încă şi mai sigure, Christian Strauss, şeful Clinicii de Neurochirurgie a Universităţii din Halle, a realizat împreună cu echipa sa un procedeu, cu ajutorul căruia nervul este supravegheat în timpul operaţiei, iar accidentele sunt evitate. Un număr mare de electrozi înregistrează activitatea nervului facial. Ei sunt plasaţi sub piele pe ambele părţi ale feţei, într-unul din muşchii din jurul cavităţii oculare, în unul din apropierea rădăcinii nasului şi în unul din colţul gurii. În electro-miogramă, anumite modele indică dacă nervul este intact, dacă este uşor afectat sau dacă este grav prejudiciat. Dat fiind că o afectare pe termen lung sau chiar definitivă a nervului depinde nu numai de felul leziunii, ci şi de durata ei, semnalizarea acesteia prin culori de avertizare este extrem de importantă.

O operaţie la care sistemul îşi dovedeşte utilitatea este extirparea unui akustikus-neurinom, o tumoare benignă la creier situată lângă ureche. Atingând dimensiunile unui ou de găină, tumoarea apasă pe creier şi îngrădeşte astfel capacitatea auditivă, precum şi simţul echilibrului. Ea se află în imediata apropiere a nervului facial, ceea ce face operaţia dificilă. La aproximativ 70 % din pacienţii supuşi operaţiei, mobilitatea muşchilor feţei rămâne temporar sau chiar definitiv îngrădită. Medicii preferă uneori să lase o parte din tumoare, numai pentru a salva nervul. După îndepărtarea celei mai mari părţi a ţesutului, tumoarea nu mai este suficient alimentată cu sânge, aşa încât nu mai creşte. Dacă în electromiogramă anumite modele care indică o leziune durează mai mult de 0,5 secunde, „semaforul“ trece pe galben, la 10 secunde, indică roşu. Dacă atunci chirurgul intervine şi afectarea nervului nu durează mai mult de 10 secunde, nu rămân consecinţe de durată asupra muşchilor feţei. Sistemul este de ajutor nu numai în cazul chirurgilor mai puţin experimentaţi. Christian Strauss mărturiseşte că şi el a descoperit cu ajutorul lui detalii de fineţe ce-i sunt de folos în practica operatorie. Interes pentru noua metodă arată şi chirurgii care îndepărtează tiroida. Ei sunt preocupaţi să protejeze nervul aferent corzilor vocale.