Situaţia din Orientul Mijlociu, după cinci ani de război

Reprezentantii organizatiei Carnegie Endowment au declarat la Berlin ca "Orientul Mijlociu al anului 2008 este o regiune semnificativ diferita fata de anul 2001, iar razboiul din Irak a fost motorul principal al acestor transformari, insa rezultatele sunt exact contrariul a ceea ce administratia Bush a vrut sa obtina: in multe tari, situatia e mult mai grava decat inainte".

Irakul a devenit, mai spun acestia, un "stat- esec", instabil, violent si extrem de divizat politic si religios. Institutiile guvernamentale sunt concurate de forte locale, care controleaza diferite orase sau regiuni, fie ele pe baza religioasa sau politica, iar trupele americane nu au reusit sa stabilizeze violenta in Irak. Problema cea mai mare, in viziunea presedintelui Carnegie Endowment, Jessica Mathews, este ca un "stat- esec" este foarte greu redresabil.

"Ideea ca invazia Irakului va produce un stat democratic si stabil peste noapte, si care va atrage dupa sine un tsunami de democratie in regiune, a fost lipsita de orice sens- o mare iluzie. Noi am argumentat de la inceput, ca singurul efect pe care il vom produce, va fi mai mult autoritarism in regiune, din cauza tensiunii politice. Am mai vazut si cat e de complicat sa realizezi o schimbare politica printr-o interventie militara. Am avut astfel de succese in isorie, dar exclusiv in tari in care democratia a existat inainte. Uitandu-ne inpoi la cei 5 ani, se dovedeste a fi dureros, pentru ca totul a fost foarte previzibil si mai trebuie sa spun ca inca nu am vazut partea cea mai grava".

Orientul Mijlociu, a devenit dupa multe decenii un concurent imporatnat in economia mondiala, iar in multe tari din regiune, reforma democratica este prezentata sub fatada modernizarii.

Argumentul partidelor islamiste a devenit justitia sociala, in conditiile in care in toate tarile din Orientul Mijlociu, elitele politice se afla in stransa legatura cu elitele de business.

Rezultatul actiunilor Statelor Unite este acela de a fi intarit puterea organizatiilor islamiste si de a crea o mai mare diviziune a sectelor, mai adauga Carnegie Endowment.

Nu se poate vorbi in concluzie de o revolutie democratica in nici o tara din regiune. Problemele pe care le-am mentionat nu au fost in totalitate create de Statele Unite, ci de asemenea de actori regionali si non-statali, insa, mai spune Carnegie Endowment, politica americana a reprezentat factorul major.