Situaţia post-electorală din Republica Moldova

Comuniştilor nu le ajung cinci voturi ca să poată alege singuri şeful statului, ei obţinând în urma alegerilor de duminică 56 de mandate de deputat din totalul de 101. Pentru alegerea preşedintelui sunt necesare, însă, conform Constituţiei, 61 de voturi. Alegerile de duminică au arătat că popularitatea comuniştilor este în scădere, dacă ţinem cont de faptul că în urma alegerilor din 2001 ei au obţinut 71 mandate de deputat. Prin urmare, ca să evite alegerile parlamentare anticipate, care, evident, nu au cum să avantajeze comuniştii, Voronin face tot posibilul pentru a pescui cele 5 voturi necesare alegerii şefului statului din tabăra centriştilor şovăielnici ai lui Serafim Urechean. Există cel puţin două indicii clare care îl puteau determina pe liderul comunist să-şi caute aliaţi anume în rândul blocului “Moldova Democrată”. Primul element tentant pentru Voronin este culoarea politică absolut diferită a componentelor acestui bloc – o adunătură de lideri rătăciţi care conduc nişte grupări politice eşuate la alegerile parlamentare din 2001 cu doctrine diametral-opuse. Capriciile unora dintre ei ar putea fi satisfăcute cu uşurinţă de către preşedintele Voronin prin oferirea unor funcţii guvernamentale temporare sau chiar prin negocierea anumitor beneficii materiale. În al doilea rând, a nu se uita că mai mult de jumătate din deputaţii grupului parlamentar centrist din Legislativul care tocmai şi-a încheiat mandatul, pe ruinele căruia s-a constituit, de altfel, blocul “Moldova Democrată”, au trecut cu slujba în tabăra guvernării roşii de-a lungul ultimilor patru ani.

Acest scenariu pare a fi valabil. Că doar n-o să credem că Vladimir Voronin a început să le cânte osanale prin presa occidentală unor noi deputaţi din blocul condus de Serafim Urechean, declarând, de exemplu, într-un interviu acordat ziarului “Le Figaro”, că “unii deputaţi din blocul “Moldova Democrată” îi insuflă încredere. Cu atât mai mult cu cât nici reacţia de răspuns nu s-a lăsat prea mult aşteptată. Într-un interviu apărut în ziarul rusesc “Vremea Novostei” vicepreşedintele blocului “Moldova Democrată”, Dumitru Braghiş, declară: "Orice decizie referitoare la o eventuală coaliţie cu comuniştii va fi luată colegial şi în anumite condiţii de către conducerea blocului”. Astfel, Dumitru Braghiş a lăsat să se înţeleagă că o alianţă post-electorală cu comuniştii nu este exclusă.

Şi mai este un indiciu care confirmă acest lucru. În aceeaşi zi, o altă componentă a blocului centrist – Partidul Social-Liberal – care este cel mai curat în ceea ce priveşte reprezentativitatea vechii nomenclaturi, a difuzat un comunicat prin care le-a cerut noilor deputaţi centrişti să semneze fiecare în parte câte o declaraţie prin care se angajează să nu coalizeze cu comuniştii.

Iată ce crede despre posibilitatea evadării unor deputaţi centrişti în tabăra comuniştilor, analistul politic, Nicolae Chirtoacă:

"Se crează impresia că blocul “Moldova Democrată”, care, de fapt, din start se caracteriza printr-un anumit grad de fragilitate internă, din simplul motiv că aceste trei părţi componente nu s-au coalizat în baza unor scopuri doctrinare sau în baza unor idei programatice comune, dar mai curând s-au axat în exclusivitate pe promovarea unui număr cât mai mare a deputaţilor în noul Parlament al Republicii Moldova. Deci blocul şi-a îndeplinit sarcina istorică. De atitudinea acestui bloc depinde situaţia politică din Republica Moldova. Cred că blocul se află în faţa unei dileme destul de dificile din simplul motiv că cel puţin o jumătate dintre membrii blocului – mă refer în primul rând la Partidul Democrat (preşedinte ex-preşedintele Parlamentului Dumitru Diacov) şi o parte considerabilă a deputaţilor Alianţei “Moldova Noastră” (lider ex-premierul Dumitru Braghiş) au deja experienţă de activitate în cadrul structurilor de guvernământ şi în cadrul Parlamentului. Această experienţă include şi o colaborare cu Partidul Comuniştilor. Se crează impresia că o parte din aceşti deputaţi sunt înclinaţi să accepte un anumit compromis pentru a evita în primul rând această criză politică şi, probabil, pentru a negocia unele forme de conlucrare, dacă nu chiar de coalizare, dintre o parte din bloc şi actualul partid majoritar în Parlament care este Partidul Comuniştilor”.

Aşa stând lucrurile, nu este exclus ca în curând scena politică din Republica Moldova să arate cam în felul următor: Voronin – preşedinte, Urechean – în continuare primar de Chişinău, Diacov (liderul PD) – preşedinte al Parlamentului, Braghiş – prim-ministru. În aceste condiţii, nu este exclus ca unii deputaţi centrişti, în special social-liberalii, dar şi unii din echipa lui Serafim Urechean să se alipească la opoziţia creştin-democrată.