Snoave cu miliţieni şi poveşti de adormit copiii?

Zeci de ziarişti independenţi au fost asasinaţi în Rusia în ultimii ani. Numitorul comun al victimelor acestor crime îl constituiseră criticile la adresa autoritarismului Kremlinului şi a politicii represive şi antidemocratice promovate de preşedintele Rusiei, Vladimir Putin. Nici unul din aceste asasinate n-a fost elucidat.

Mai nou, procurorul gernal al Rusiei, Iuri Ciaika, un om de casă al lui Putin, a anunţat arestarea a 10 persoane în legătură cu împuşcarea anul trecut a ziaristei Anna Politkovskaia.

Potrivit justiţiei ruseşti, o justiţie integral subordonată Kremlinului, ucigaşii ziaristei ar fi o „grupare cecenă”, specializată în afaceri criminale, care şi-ar fi primit ordinele din străinătate.

Corespondentul Deutsche Welle de la Moscova, Horst Klaeuser, a asistat la conferinţa de presă pe care Ciaika a acordat-o după ce se consultase la Kremlin cu Vladimir Putin.

Justiţia rusă n-a făcut economie de senzaţional. Printre aşa-zisele ştiri oferite presei de către procurorul general s-a aflat la loc de frunte şi informaţia potrivit căreia Anna Politkovskaia şi-ar fi cunoscut ucigaşii, ba ar fi întreţinut şi contacte cu ei. Asasinatul ar fi fost orchestrat din străinătate. De către cine, nu e greu de ghicit pentru kremlinologi. Oficialităţile ruse îl învinuesc pe inamicul public numărul unu, Boris Berezovski, un exilant care trăieşte la Londra şi fusese prietenul lui Alexander Litvininko, ex-agentul secret rus care, ca şi Politkovskaia a scris o serie de cărţi incriminînd Kremlinul, înainte de a fi şi el omorît, într-un stil de tot barbar.

Singurul element surprinzător, în fantasticul scenariu prezentat de justiţia rusă e faptul că, între cele 10 persoane arestate pentru prezumtivă complicitate la uciderea Annei Politkovskaia se numără şi salariaţi ai statului. Reţinuţi au fost între alţii un maior de miliţie, alţi trei miliţieni din ministerul de interne precum şi un kaghebist. Potrivit procurorului general Iuri Ciaika, aceştia ar fi „organizat urmărirea victimei şi culegerea de informaţii”.

Mai puţin suprinzător e faptul că autorităţile au anunţat grabnica punere sub acuzare a celor arestaţi. Kremlinul şi oficialităţile ruse fuseseră intens criticate pentru lipsa de tragere de inimă cu care s-a derulat anchetarea cazului Politkovskaia.

In fruntea „grupului de criminali” s-ar fi aflat, conform versiunii faptelor propuse de justiţia rusă, un „magnat cecen”, specializat în asasinate comandate. Acelaşi individ ar fi fost cel care ar fi pus la cale şi primul atentat eşuat asupra ziaristei, comis printr-o tentativă de otrăvire efectuată în timp ce Anna Politkovskaia se deplasa pe calea aerului la Beslan pentru a investiga celebra luare de ostateci dintr-o şcoală a acestui oraş. In fine, în mod cu totul convenabil, i se atribuie tot lui şi uciderea gazetarului ruso-american Paul Hlebnikov, fost redactor şef al revistei Forbes.

Pentru a rotunji întreaga poveste n-a mai fost nevoie decît de livrarea unui mobil pentru săvîrşirea crimei. Nici la acest capitol esenţial, oficialii ruşi n-au rămas datori. Potrivit lor, motive s-o omoare pe Politkovskaia n-au avut cei pe care ziarista i-a demascat şi criticat vehement, ci, culmea, duşmanii duşmanilor ei. Ciaika afirmă în speţă, nici mai mult nici mai puţin, decît că autorii din umbră ai asasinatului, căruia i-a căzut victimă acerba critică a Kremlinului ar fi „ruşi din străinătate avînd interesul de-a destabiliza Rusia şi de a provoca răsturnarea ordinii constituţionale” a federaţiei. Nu e, fireşte o coincidenţă că procurorul general al Rusiei s-a referit în conferinţa sa de presă în repetate rînduri, explicit, la exilatul Berezovski, duşmanul declarat al lui Vladimir Putin.

Că pînă şi nivelata presă rusă, controlată în mare parte de Kremlin a început să ia peste picior pretenţiile procuraturii nu e cîtuşi de puţin de mirare. Fiindcă „operaţiunea destabilizare” după cum a intitulat sardonic ziarul Vremia Novosti scenariul propus de autorităţi nu prea poate convinge pe nimeni cu scaun la cap. Cel puţin în occident. Dar proximele alegeri parlamentare şi prezidenţiale bat la uşă. Iar Kremlinul speră, în mod vădit, să-i înduplece pe alegătorii ruşi să creadă în basmul, potrivit căruia duşmanul se ascunde în occident, justiţia federaţiei îşi face treaba, iar organele represive se află sub control, fiind din cînd în cînd epurate chiar şi de miliţieni şi kaghebişti. Cît timp vor rezista aceste snoave rămîne de văzut. Minciuna n-are chiar întotdeauna picioare de liliputan.