Social-democraţii germani şi indulgenţa faţă de Rusia

"Anexarea peninsulei Crimeea ar trebui reglementată ulterior, conform dreptului internaţional, astfel încât să poată fi acceptată de toate părţile." Afirmaţia fostului premier al landului Brandenburg, Matthias Platzeck (SPD), i-a indignat pe reprezentanţii altor formaţiuni politice din Germania. Însăşi social-democraţii au rămas uimiţi. Declaraţia lui Platzeck a fost interpretată drept o cerere de legalizare a alipirii peninsulei ucrainene la Rusia.

Într-o emisiune a postului de televiziune ARD, Matthias Platzeck (SPD), care deţine şi funcţia de preşedinte al Forumului Germano-Rus, a susţinut că ar fi fost înţeles greşit: "Am încercat să cuprind întreaga situaţie într-o singură frază. Am spus-o de o mie de ori înainte într-un fel şi de o mie de ori după aceea, altfel. A fost o exprimare prea comprimată care a dus la concluzii greşite."

Invitaţii emisiunii au părut mulţumiţi de explicaţiile politicianului social-democrat şi l-au aplaudat îndelung. Să fi fost din cauză că, în ciuda diverselor reacţii, publicul aprobă, totuşi, anexarea peninsulei Crimeea? În orice caz, "Frankfurter Rundschau" crede că aşa stau lucrurile: "Pro-ruşii au ultimul cuvânt" - a comentat publicaţia.

Titul articolului apărut în paginile cotidianului din Frankfurt strecoară şi bănuiala că, cel puţin parţial, mulţi germani acceptă poziţia Rusiei. Dacă ipoteza s-ar confirma, mai ales social-democraţii germani ar fi dispuşi să împărtăşească această mentalitate.

Îmbrăţisări la Sankt Petersburg

Atitudinea preşedintelui Vladimir Putin este "de înţeles", declara în luna martie 2014 fostul cancelar Helmut Schmidt (SPD). Colegul său de partid, fostul cancelar Gerhard Schröder, n-a dorit să comenteze politica Moscovei.

Schröder şi Putin sunt buni prieteni. Cu toate acestea, la începutul lunii octombrie, a venit o primă reacţie din partea fostului cancelar Schröder: "Îi pot înţelege pe ruşi, pot înţelege politica Moscovei, şi nu mi-e ruşine. Din contră, sunt mândru de asta."

În aprilie, când Schröder a împlint 70 de ani, cei doi prieteni au sărbătorit împreună la Sankt Petersburg. Fotografiile în care se îmbrăţişează călduros au generat îndelungi dezbateri. Printre cei care salută apropierea dintre Schröder şi Putin se numără şi politicianul Egon Bahr (SPD). Împreună cu ex-cancelarul social-democrat Willy Brandt, Bahr a pus bazele unor noi relaţii între Germania şi fostul bloc comunist.

Ca mulţi alţii, Platzeck şi Schröder aparţin "Generaţiei W" (generaţia Willy Brandt). Formarea lor politică s-a produs în anii în care Brandt şi Bahr au schimbat complet atitudinea Germaniei Federale faţă de Blocul de Est. "Schimbare prin apropiere", era lozinca celor doi social-democraţi ferm convinşi că dialogul ar trebui încurajat tocmai cu acei lideri, cu a căror politică nu erau de acord. Se întâmpla în anii 60, pe vremea Războiului Rece. Vizată era, cu precădere, Uniunea Sovietică.

Astfel, Brandt şi Bahr au oferit o alternativă la politica faţă de URSS, practicată până în 63 de cancelarul Konrad Adenauer (CDU). Adenauer îi suspecta pe ruşi că ar plănui să domine lumea.

"Bastionul cruzimii şi al barbariei"

Brandt şi Bahr s-au distanţat atunci de poziţia oficială a altor membri SPD. August Bebel (1840-1913), unul dintre fondatorii social-democraţiei germane, numea Rusia ţaristă (1891) un "Bastion al cruzimii şi al barbariei, duşmanul tuturor culturilor". În interiorul formaţiunii social-democrate, poziţia lui Bebel s-a bucurat de popularitate multă vreme.

După Revoluţia rusă din 1917, istoricul Peter Brandt scria: "În întreaga societate - de la conservatori la social-democraţi până la Biserica creştină - domina atitudinea defensivă faţă de haos şi teroare". La vremea respectivă, bolşevismul era echivalentul barbariei politice.

Disidenţii "generaţiei W"

Brandt şi Bahr au înotat contra curentului. Politica lor a influenţat gândirea multor membri ai Partidului Social-Democrat (SPD), chiar şi a celor aflaţi în ziua de azi în fruntea formaţiunii. Wolfgang Clement, minstru al Economiei între 2002-2005 în Guvernul Schröder, îl vede pe Putin puţin mai altfel: "Putin există în 2 exemplare: unul deschis faţă de occident, de admirat pentru dorinţa sa de a aparţine acestei comunităţi. Şi mai există un Putin, inaccesibil argumentelor occidentului, un Putin care urmăreşte numai putere."

Clement nu e singurul care gândeşte astfel. "Dacă ar fi să facem o împărţeală, atunci politicienii tineri au mai puţină înţelegere faţă de Rusia comparativ cu predecesorii lor", scrie cotidianul "Süddeutsche Zeitung". Faţă de alte formaţiuni, SPD-ul are mai mulţi membri toleranţi faţă de Rusia. Însă lucrul acesta nu înseamnă automat că fiecare social-democrat este dispus să-l înţeleagă pe Putin. În orice caz, nu când "a-l înţelege pe Putin" înseamnă să accepţi fără critici, politica sa faţă de Ucraina.