1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Spectrul autoritarismului bîntuie şi în România

Rodica Binder19 iulie 2012

Evoluţiile politice din Ungaria şi România au dovedit cu prisosinţă, în ultima vreme, cît de fragilă poate fi democraţia parlamentară în ţări în care rădăcinile ei nu sunt adînc şi demult înfipte în solul istoriei.

https://p.dw.com/p/15aqC
Imagine: DW

Frecvenţa cu care în mass media apusene publiciştii îşi exprimă nedumerirea şi consternarea faţă de gravele abateri ale României şi Ungariei de la principiile democraţiei şi ale statului de drept, dă măsura legitimei îngrijorări resimţite şi de cercurile responsabililor de la Bruxelles.

Este însă puţin probabil ca mult prea agitaţii lideri europeni, ca şi colegii lor din restul capitalelor occidentale, copleşiţi cu toţii de sisifica criză a datoriilor, terorizaţi de verdictele agenţiilor de rating, angoasaţi de nervozitatea pieţelor financiare, să mai aibă răgazul şi răbdarea să se aplece asupra cauzelor profunde ale derivei celor două încă tinere membre ale Uniunii Europene.

Explicaţii în loc de exclamaţii

Totuşi, dacă ar face-o, verdictele, sentinţele, dojenile la adresa guvernanţilor de la Budapesta şi Bucureşti, în cazul dat, nu ar fi mai puţin severe, ci poate mai nuanţate şi mai eficiente. Numai că spre a şti cum li se poate veni în ajutor ţărilor din estul Europei, am face bine să le studiem mai temeinic istoria, recomandă filozoful şi istoricul Edward Kanterian, originar din România, profesor la Universitatea Kent, în paginile cotidianului NEUE ZÜRCHER ZEITUNG, în care de mulţi ani îşi publică eseurile şi articolele.

Este ideea care-l determină, în cuprinsul analizei intitulată Fantoma autoritarismului în Europa de răsărit, să semnaleze că, deşi se vorbeşte despre o lovitură de stat la Bucureşti, un puci arată totuşi altfel

Străin de orice intenţie de a relativiza erorile noilor guvernanţi ai României ori ale executivului de la Budapesta, acuzat de totalitarism, Kanterian opinează că o retorică de acest fel, cu iz electoral, de care se slujeşte opoziţia locală în luptă cu puterea, are o foarte scăzută valoare explicativă. Cu alte cuvinte, ea nu oferă răspunsuri nici la întrebarea cum de este posibil ca un guvern naţionalist-conservator precum cel de la Budapesta şi unul socialist-liberal precum cel de la Bucureşti să manifeste în mod aproape sincron tendinţe autoritariste?

Aportul istoriei

Răspunsul îl dă însă istoria celor două ţări în secolul al XX-lea, pe care Kanterian o survolează, oprindu-se asupra perioadei post-comuniste, în care tocmai foştii securişti şi nomenclaturişti s-au transformat peste noapte în cei mai mari capitalişti, au acumulat averi fabuloase şi au continuat să tragă sforile în culise sau chiar pe scena vieţii politice.

Exemplu cel mai scandalos este cel al lui Dan Voiculescu, miliardar, fondator al Partidului Conservator, partener în coaliţia de guvernare, vicepreşedinte al Senatului, acuzat de corupţie, director al unui post de televiziune populist etc.

Kanterian se dovedeşte din nou un excelent cunoscător al moravurilor şir realităţilor politice din România. În cuprinsul analizei, memorabilă este următoarea observaţie: după 1989 s-au ivit forţe politice care s-au definit printr-o dură respingere a fostei nomenclaturi, ceea ce nu face ca opoziţia să fie mai puţin coruptă decît puterea.

Lupta pentru  putere fără muniţii  ideologice

Cît despre ideologie, ea nu deţine decît rolul unui instrument menit să identifice adversarul. În România, preşedintele Constantinescu ar fi fost astfel prima ripostă, lipsită de succes, dată vechilor cadre. Cazul lui Băsescu însă este mai complicat: el a fost membru PCR înainte de 1989, în 2004 a pactizat cu Voiculescu şi cu alţi foşti securişti şi, totuşi, în timpul mandatului său a avut loc cea mai severă răfuială, inclusiv juridică, cu foştii comunişti.

Kanterian precizează că, în exercitarea mandatului prezidenţial, Băsescu şi-ar fi depăşit unele prerogative, favorizîndu-i pe membrii propriului partid, chiar cînd alte coaliţii au fost majoritare. Mai este pomenit şi faptul că, în 2011, legea referendumului a fost modificată astfel încît să-l favorizeze. Iar dacă acum USL recurge la mijloace necinstite, este fiindcă uneori Băsescu a creat precedente autocratice periculoase.

În acest hăţiş de inconsecvenţe, complicităţi, oportunisme, Kanterian distinge o logică a escaladării adversităţilor între două tabere polarizate. Sunt culturi politice profund scindate, traumatizate şi corupte. După care, autorul compară în finalul articolului încălcarea principiilor statului de drept de către Orban şi Ponta, spre a-şi neutraliza adversarii, cu încercarea de a îndrepta un tablou agăţat pe peretele unei case construite strîmb.

Remedierea din afară a acestei situaţii este stringentă, dar spre a şti cum se poate veni în ajutorul aripii răsăritene a casei Europei, este nevoie de o temeinică cunoaştere a istoriei sale.

Şi mai este nevoie, poate, de cîntărirea faptelor cu aceeaşi unitate de măsură - cum de altfel se menţionează în chapeau-ul remarcabilei investigări a cauzelor resuscitării autoritarismului în cele două foste ţări comuniste - România şi Ungaria.