Spotmedia.ro: Interviu video cu Andrew Solomon

Cu conturile de Twitter și Facebook suspendate, o decizie mai degrabă de afaceri, decât de etică, Donald Trump e președintele care le-a spus oamenilor că merită mai mult și că e simplu să obțină: disprețuind adevărul, presa și minoritățile.

A lucrat cu furiile, resentimentele și fricile unor oameni pe care i-a asmuțit contra altora, lăsând în urmă o Americă în care ura a dus la violențe și divizare. Este analiza moștenirii pe care Trump o lasă, făcută de Andrew Solomon, într-un interviu eveniment acordat SpotMedia.ro.

Andrew Solomon este doctor în psihologie şi predă psihologie clinică la Columbia University Medical Center. Cartea sa Demonul Amiezii: Anatomia unei depresii (în limba română, la Editura Humanitas) a câştigat în 2001 Premiul Naţional al Cărţii, în 2002 a figurat printre finalistele pentru Premiul Pulitzer, fiind inclusă în lista publicaţiei The Times a celor mai bune o sută de cărţi ale deceniului.

A fost președintele PEN America, organizație care militează pentru libertatea de exprimare și, astfel, vocea lui e legitimă atunci când vorbeste despre decizia Facebook și Twitter de a-l interzice pe Trump pe rețele.

Ultima parte a interviului (de la minutul 22.28 în interviul video) se referă la consecințele pe care pandemia le are asupra vieților oamenilor, la New York–ul gol, la depresie si soluții pentru a–i face față.

Andrew Solomon, mulțumesc pentru acest dialog, trebuie să spun că noi am făcut câteva interviuri de-a lungul timpului și am vorbit și despre pericolul liderilor populiști, de tipul lui Donald Trump. Iată că Donald Trump a ajuns la final de mandat. Vă propun să începem de aici. Care e moștenirea pe care Donald Trump o lasă Americii? Mă refer mai ales la cea socială.

O moștenire plină de otravă, cu mișcări extremiste care există peste tot în SUA, iar președinția Trump i-a făcut să fie mai vocali, mai gălăgioși, i-a făcut să creadă că au dreptul să se exprime într-un mod dezgustător, a creat aceste tendințe periculoase în viața publică.

Când a fost ales, lumea îl trata pe Trump ca pe un bufon populist, doar că și Hitler a fost așa la început. Iar de atunci, și nu folosesc cu ușurință cuvintele acestea, Trump a adus mult rău în SUA, i-a încurajat pe rasiști să fie mândri de rasismul lor, cred că viziunea sa despre America era cea în care clasa muncitoare albă va continua să fie într-o poziție superioară față de alte etnii care lucrau la fel de greu.

Cred că și-a dorit să se îndepărteze de orice formă de toleranță, astfel încât oamenii să poată pune vina pe umerii altor grupuri sociale, să creadă că motivul pentru care nu câștigă mai bine este că există imigranți sau că banii se risipesc pe cauze legate de corectitudinea politică, egalitate rasială, reprezentare egală a minorităților, sau din cauza homosexualilor sau evreilor.

Momentul în care mi-a devenit clară direcția în care se îndrepta a fost cel al demonstrațiilor din Charlottesville, din 2017, când a spus că acolo erau oameni buni în ambele părți. Nu erau oameni buni în ambele părți, erau cei pașnici, care voiau democrație și justiție în SUA și erau cei violenți, al căror scop era să distrugă acele valori fundamentale ale democrației americane. Din acel moment, el nu a făcut decât să exacerbeze toată acea ură incipientă care exista în oamenii din electoratul său populist.

Trump a mai creat ceva foarte periculos, o propagandă care ignoră complet adevărul, așa că oamenii care credeau mai înainte știrile din media, de pildă, au ajuns să creadă contrariul.

Dacă lui Trump nu-i convenea ceva, pur și simplu spunea că nu e adevărat. Iar atunci când voia să-i convingă de ceva, pur si simplu, spunea că acel lucru este adevărul. Iar efectul, intenționat sau nu, nu știu dacă el conștientiza asta, nu era să distrugă încrederea oamenilor într-un adevăr anume, ci orice fel de încredere în toată mass-media, să convingă mulți oameni că trebuie să creadă doar ce scrie el pe Twitter sau pe orice social media.

Iar tot ce scriau acei reporteri profesioniști, meticuloși din mass-media e de fapt parte a unei mari conspirații.

Apoteoza a fost atinsă odată cu atacul asupra Capitolului de săptămâna trecută, ultima oară când s-a întâmplat asta fiind în războiul din 1812. Noi am fost destul de norocoși, neavând prea multe războaie pe teritoriul american, am avut atacurile din 9/11 asupra Pentagonului si World Trade Center, au existat oameni care au vrut să facă rău Americii, însă sistemele statului au funcționat și i-au oprit.

Nu au fost însă prea mulți americani dintre cei care să-și dorească să facă astfel de distrugeri.

În America, poți câștiga alegeri și atunci ești foarte fericit și abia aștepți să poți arăta ce poți face mai departe, sau le pierzi, și atunci pleci și te îngrijești să faci tot ce se poate pentru a-l ajuta pe cel care vine după tine.

Când Trump a câștigat împotriva lui Hillary, soții Obama l-au invitat la cină la Casa Albă și Obama a stat de vorbă cu el despre toate provocările care-l așteptau odată instalat în funcție.

Există și o carte, publicată acum câțiva ani, cu notițele pe care președinții SUA le-au făcut pentru succesorii lor, și toate spun că este cea mai grozavă slujbă din lume și le dau sfaturi și le urează mult succes.

Trump a încercat să submineze alegerile care s-au încheiat și a avut efect asupra oamenilor, mulți cred acum că Joe Biden nu a fost ales în mod corect. Și aceștia vor fi foarte reticenți la a-l urma, iar asta înseamnă distrugerea încrederii.

Asta e cea mai de bază regulă democratică: ai alegeri, oamenii se exprimă, iar dacă nu există probe reale că voturile au fost fraudate, toată lumea acceptă rezultatul și are loc o tranziție pașnică de putere.

Este pentru prima dată în istoria SUA când nu există transfer pașnic al puterii, iar Trump este al doilea președinte din istoria SUA care nu este prezent la inaugurarea următorului președinte.

Regulile sunt foarte clare, însă eu spun deseori, mai ales lumii liberale din New York, povestea acelor prinți și prințese din Sankt Petersburg care stăteau și-și beau liniștiți ceaiul în palatele lor, convinși că sistemul funcționează, iar a doua zi se ascundeau sub poduri, căutând adăpost și mâncare. Sistemul pre-revoluționar rusesc era destul de șubred, dar toate sistemele de putere sunt până la urmă șubrede.

Democrația americană pre-Trump era însă un sistem destul de bun și funcțional, însă acum nu știu ce va fi pe mai departe.

Citiți articolul integral pe Spotmedia.ro.