Subiectul Băsescu continuă să dividă

Votul din Parlament scoate la iveală că PNL şi PDL nu sunt întru totul pregătite să fuzioneze. Democrat-liberalii au refuzat să participe la votul privind declaraţia în care i se cere preşedintelui Traian Băsescu să-şi depună demisia, ceea ce înseamnă că mai au încă o mare dependenţă morală faţă de fostul lider de partid. În finalul declaraţiei, adoptate cu 344 de voturi ”pentru”, 17 ”abţineri” şi niciun vot ”împotrivă”, se spune că, în urma dezvălurilor din ultimul timp: ”Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, nu mai este îndreptăţit să asigure prestigiul, independenţa şi legitimitatea funcţiei prezidenţiale, motiv pentru care (ar trebui) să-şi asume de îndată demisia din funcţia de preşedinte al Romaniei”. PDL şi PMP au boicotat votul, iar militanţii UDMR au anunţat un vot liber, probabil majoritatea abţinându-se.

Chiar şi acum, prin simpla sa evocare, Traian Băsescu divide şi provoacă situaţii insolubile. Aşadar PNL a votat în favoarea declaraţiei, în timp ce PDL a lipsit de la vot. E adevărat că ruptura nu e încă dramatică de vreme ce PDL nu a votat împotrivă, dar nu a lipsit mult să se întâmple aşa.

Nunaţele diferite dintre democrat-liberali şi naţional-liberali ar putea arunca în aer toată construcţia. Ascultându-l, de exemplu, pe Cătălin Predoiu, ai crede că nimic nu s-a schimbat şi că PNL şi PDL sunt pe mai departe adversari politici. Nu e vorba de afirmaţii explicite, ci de subînţelesuri şi de vocabularul preferat. Poziţia faţă de preşedintele Băsescu a prilejuit însă o diferenţiere explicită. Dacă preşedintele interimar PNL, Klaus Johannis, a spus că în locul lui Băsescu ar demisiona, Cătălin Predoiu a susţinut contrariul. De aici nu poate ieşi nimic bun. Dacă un eveniment sau altul legat de preşedintele Băsescu va inflama din nou scena politică şi dacă partidele vor fi nevoite iarăşi să aleagă, atunci construcţia PNL-PDL riscă să se năruiască.

PNL a trecut în opoziţie şi a adoptat în multe privinţe un limbaj diferit. Dar dacă va deveni o formă de sprijin pentru preşedintele Băsescu îşi va risipi şi mai mult încrederea publică. Saltul spectaculos dintr-o parte într-alta a fost sancţionat aspru la alegerile europene, dar nu în mod catastrofal. Dacă se va plia însă pe linia cripto-prezidenţială a unor militanţi PDL, va pierde cu totul. Atunci toată construcţia aşa-numitei unificări a dreptei va fi inutilă.

Poate că ar fi bine, într-adevăr, ca fuziunea să nu fie pripită şi oamenii să ia în considerare toate subiectele cu luciditate şi sinceritate. Sunt puţine situaţiile în care sinceritatea să fie cu adevărat relevantă. Fuziunea PDL-PNL este una dintre ele. Dacă s-ar mulţumi cu o alianţă conjuncturală, sinceritatea ar conta prea puţin. Dar dacă doresc să devină un singur partid, atunci nuanţele, micile gesturi, vocabularul de zi cu zi, glumele preferate, toate acestea şi încă o mulţime de alte mărunţişuri vor fi decisive. Dacă unii fac glume şi ceilalţi în loc să râdă se crispează este semn că fuziunea nu e recomandabilă. Iată de ce subiectul Băsescu poate fi pe mai departe un criteriu hotărâtor.

Horaţiu Pepine