Dezbatere foarte greoaie pe marginea posturilor-cheie

Greu de mulțumit toate pretențiile și așteptările din jurul numirii noilor demnitari de top ai Uniunii Europene: ar trebui găsit un echilibru între nord și sud, vest și est, între statele mari și cele mici, între vechii membri ai UE și cei mai noi, între diversele tabere politice, între femei și bărbați, care ar trebui să se bucure de o reprezentare egală la vârful blocului comunitar. Și apoi, mai este diferendul principal: să fie numit în funcția de președinte al Comisiei Europene unul din candidații de top ai grupurilor din Parlamentul European?

Germanul Manfred Weber este liderul grupului popularilor europeni, care s-a micșorat după alegerile din 26 mai, dar rămâne cel mai puternic și în noul legislativ comunitar. Weber ar fi candidatul cu cele mai mari șanse de a deveni noul președinte al Comisiei. El se bucură de sprijinul cancelarei Angela Merkel, dar alții, precum președintele francez Emmanuel Macron, pun sub semnul întrebării principiul candidatului de top în alegerea noului șef al executivului comunitar. "Avem nevoie de cea mai bună echipă pentru Europa", a spus Macron la sosirea sa la Bruxelles. Această echipă ar avea nevoie de "competență, ambiție și credibilitate". Fără a-l numi direct pe Weber, Macron a criticat de mai multe ori indirect lipsa experienței de guvernare a acestuia. Pe de altă parte, a adăugat Macron, ar fi o greșeală ca problema candidatului de top să devină o luptă de putere între Germania și Franța.

Spitzenkandidat - un cuvânt german face carieră

Dar indiferent cine va fi propus de liderii celor 28 de țări membre, candidatul trebuie să fie aprobat de majoritatea eurodeputaților. Tocmai din respect de sine, Parlamentul European nu vrea să renunțe la principiul candidatului de top (Spitzenkandidat). Dar Weber ar avea nevoie și în PE de voturile deputaților din alte grupuri parlamentare și nu este deloc sigur că va reuși să întrunească o majoritate.

Merkel a declarat la sosirea la summit că atât conservatorii germani, cât și partenerii de coaliție social-democrați susțin fundamentul candidaților de top la desemnarea viitorului președinte al CE. E nevoie de "o soluție comună acceptată atât de Consiliul European, cât și de Parlament". Cuvântul german "Spitzenkandidat" (candidat de top) a fost preluat între timp în toate limbile folosite la Bruxelles: de la engleză și franceză, până la croată.

Fostul ministru de Externe german și președinte al SPD Sigmar Gabriel a propus-o chiar pe doamna Merkel pentru funcția de președintă a CE, pentru că ea ar fi printre puținele personalități din prezent care apără însemnătatea UE în lume. Merkel a respins însă deja această variantă.

La dezbaterea despre funcții nu este însă vorba doar de cea a președintelui Comisiei: mai sunt funcții ca președintele Consiliului European, președintele Parlamentului European, al Băncii Centrale Europene, postul de înalt reprezentant pentru politică externă. Este foarte posibil ca liderii celor 28 să nu găsească soluțiile la acest summit și să convoace un summit special în acest sens. Acesta ar urma să aibă loc înaintea datei de 2 iulie, când se reunește noul Parlament European. "Alegerea Papei este uneori mai ușoară", a comentat ironic premierul irlandez Leo Varadkar.

Est-europenii frânează eforturile de protecție a climei

A doua mare temă controversată la Bruxelles este politica de protecție a climei. Aceasta a jucat un rol major și la ultimele alegeri europene din 26 mai, scrutin la care ecologiștii au câștigat un număr impresionant de voturi. În declarația comună a summitului ar urma să fie trecut anul 2050 ca termen până la care economia ar urma să nu mai genereze emisii poluante suplimentare. În acest caz, ar fi nevoie de reducerea masivă a emisiilor de CO2, ceea ce ar presupune micșorarea radicală a utilizării cărbunelui, țițeiului și gazului la producerea de energie.

În spatele acestui obiectiv ambițios se află Franța și Germania. Merkel a recunoscut că este un țel dificil și pentru Republica Federală: Germania ar urma să ia deja până în 2030 "măsuri dure suplimentare". Merkel era numită acum câțiva ani "cancelara climei", acum i se reproșează însă că a renunțat la ambițioasa politică de protecția climei.

Țările din estul UE consideră însă obiectivul prea greu de îndeplinit. Polonia, de exemplu, este încă prea dependentă de cărbune și frânează procesul dezbătut la Bruxelles. Țările grupului Vișegrad - Polonia, Ungaria, Cehia și Slovacia - vor să vină la summitul actual cu o poziție comună în politica de climă, după cum a anunțat premierul ungar Viktor Orban. 

Greenpeace, pe de altă parte, consideră că nici măcar anul 2050 nu este destul de ambițios. Organizația a proiectat pe fațada clădirii CE pământul ca o bombă cu fitilul aprins și a scris : "Urgență climatică. Timpul expiră. Acționați acum." Greenpeace și alte organizații de protecția mediului ar dori ca obiectivul neutralității climatice să fie atins deja în 2040.