Dispută meschină cu Polonia

Ordinea de zi alocă doar câteva minute pentru realegerea lui Donald Tusk în funcţia de preşedinte al Consiliului European. O chestiune pur formală, fiindcă majoritatea guvernelor îl vor pe polonezul Tusk în funcţie până la finele lui 2019. Dar acest politician liberal nu este pe placul compatrioatei sale conservatoare Beatla Szydlo, aflată în fruntea guvernului de la Varşovia. Szydlo susţine că Tusk se amestecă de la înălţimea funcţiei sale de la Bruxelles în afacerile interne ale Poloniei. Şi, într-adevăr, Varşovia şi Comisia din Bruxelles se află în clinci în chestiuni ce ţin de respectarea statului de drept. Probabil că în culise joacă un rol şi faptul că preşedintele partidului guvernamental polonez PiS, Jaroslaw Kaczynski, nu a uitat nici până astăzi că a pierdut alegerile din 2007 în faţa lui Tusk. Ar putea fi vorba deci şi despre un conflict personal.

"Nimic nu poate fi făcut fără acordul nostru", a declarat Szydlo la sosirea în Bruxelles. Ca o alternativă în postul de preşedinte al Consiliului European, ea l-a propus, spre surprinderea generală, pe eurodeputatul polonez Jacek Saryusz-Wolski. În replică, preşedinta Lituaniei, Dalia Grybauskaite, a declarat că funcţia "nu este proprietatea Poloniei" şi dacă guvernul polonez respinge candidatura lui Tusk atunci nu poate ridica pretenţia de a instala un alt polonez în funcţie. La rândul său, ministrul francez de Externe, Jean-Marc Ayrault, a acuzat guvernul polonez că se opune candidaturii lui Tusk "din motive de politică internă". Şi astfel de motive "nu trebuie să aibă urmări pentru funcţionarea Europei". Este evident că mai multe guverne sunt enervate de poziţia executivului polonez.

Ultimul lucru de care are nevoie UE în prezent

Premierul maltez Joseph Muscat, a cărui ţară asigură în prezent preşedinţia prin rotaţie a Consiliului European, nu s-a arătat la Bruxelles impresionat de solicitarea poloneză de amânare a votului privindu-l pe Tusk. Pentru desfăşurarea reuniunii există "reguli clare" şi acestea "nu sunt stabilite de mine, de un guvern sau de un preşedinte", a declarat Muscat cu puţin timp înainte de începerea şedinţei.

Şefa executivului german, Angela Merkel, se simte chemată să medieze şi această criză. Înaintea reuniunii la vârf ea s-a întâlnit cu Beata Szydlo dar nu şi-a ascuns simpatia pentru Tusk. Menţinerea sa în funcţie "ar fi un semnal de stabilitate pentru UE în ansamblu", a declarat ea. Această stabilitate este astăzi mai ameninţată decât oricând şi nu este clar cum va evolua chestiunea, a adăugat Merkel.

Tusk ar putea fi reales şi fără sprijinul ţării sale de origine, fiindcă nu este nevoie de un vot unanim. Szydlo ar putea însă, dacă se menţine pe poziţie, să refuze să aprobe documentul final al reuniunii care necesită votul unanim, blocând astfel întreg evenimentul. Aceasta nu ar prea avea consecinţe practice fiindcă nu se aşteaptă decizii importante de la prezenta reuniune, dar semnalul politic ar fi unul dezastruos. Ieşirea Marii Britanii din UE se află pe ordinea de zi iar înaintea alegerilor din Olanda şi Franţa câştigă teren tabăra anti-UE, ceea ce ar avea urmări dintre cele mai grave dacă populiştii de dreapta vor ieşi câştigători. De aceea, Merkel şi alţi politicieni preocupaţi de menţinerea unităţii în interiorul UE se străduiesc să evite escaladarea situaţiei.

Atmosferă tensionată

Disputa legată de realegerea lui Donald Tusk a alungat din prim-plan dezbaterea legată de viitorul UE după Brexit. Angela Merkel sprijină o "Europă cu mai multe viteze". Într-o declaraţie guvernamentală prezentată la Berlin, ea a declarat: "Sarcinile ce ne stau în faţă sunt prea mari şi nu ne permit să lucrăm mereu în Europa în baza celui mai mic numitor comun". De aceea, mai ales statele din estul continentului se tem că se va forma din nou un club exclusiv, alcătuit din statele occidentale membre vechi ale UE. Merkel subliniază însă că o Europă cu mai multe viteze nu îşi propune să excludă niciun stat. Oricine vrea să se alăture o poate face.

Vineri, şefii de stat şi de guvern vor redacta o declaraţie prentru reuniunea extraordinară ce se va desfăşura la Roma la finele acestei luni. Împlinirea a 60 de ani de la semnarea tratatelor de la Roma ar trebui să prilejuiască o mare sărbătoare europeană. Dar, aşa cum se prezintă lucrurile acum, nu-i stă nimănui gândul la petreceri.

Christoph Hasselbach