Sursa relelor

Şase militari spanioli din trupele Naţiunilor Unite staţionate în sudul Libanului au căzut victimă duminică unui atentat pe cît de brutal pe satît de bine pregătit. E de altfel primul atac de acest fel, care se îndreaptă împotriva căştilor albastre dislocate în regiune în toamna lui 2006, după conflictul armat din vara anului trecut, în care s-au confruntat Israelul şi gruparea extremită şiită Hizbullah, sprijinită de Iran şi Siria.

Spaniolii patrulau duminică, în apropierea frontierei israeliene, la bordul unor autovehicule blindate cînd, în dreptul localităţii Hiam, s-a detonat de la distanţă bomba fatală pentru 6 dintre ei. Alţi 3 militari din cei 1.100 de spanioli incluşi în forţele de pace ONU au fost răniţi. Căştile albastre şi trupele libaneze loiale guvernului prooccidental de la Beirut au blocat imediat accesul la locul faptei şi au demarat cercetările.

Trupele ONU din sudul Libanului au un efectiv de 13.000 de militari. Soldaţii provin din 30 de ţări diferite şi relaţiile lor cu populaţia locală e mai degrabă bună, deşi sudul Libanului continuă să fie un bastion al grupării extremiste şiite Hizbullah, o formaţiune paramilitară şi politică extremistă, teleghidată de la Teheran şi Damasc. Că Hizbullah a condamnat imediat atentatul asupra spaniolilor nu înseamnă automat şi în mod necesar, că nu l-a comis, sau că n-a fost săvîrşit de aliaţii grupării.

Intrucît în Orientul Apropiat şi Miijlociu se subestimează ori dimpotrivă, se supraestimează adesea complexităţile şi particularităţile locale, unii observatori pleacă de la premiza că în spatele atacului asupra Unifil nu s-au aflat combatanţii Hizbullah. Fiindcă trupele internaţionale şi oficialităţile locale, aparţinînd grupării islamiste şiite se înţeleg în genere excelent. Cornelia Frank, purtătoarea de cuvînt a căştilor albasatre a confirmat acest lucru, afirmînd că, „pe moment raporturile noastre sunt foarte bune. Populaţia doreşte prezenţa noastră aici iar noi suntem obligaţi să întreţinem legături cu autorităţile, de pildă cu primarii aleşi, deşi aparţin partidului Hizbullah”.

Serviciile de securitate libaneze pleacă de la premiza că implicarea directă a Hizbullah în acest atentat, ori în recentul atac cu rachete lansat asupra Israelului din sudul Libanului e improbabilă. Oficialii de la Beirut arată cu degetul spre gruparea islamistă palestiniană Fatah-al-Islam, angrenată săptămîni în şir, în nordul ţării, în lupte grele cu armata libaneză. Între timp şi combatanţii palestinieni din OEP s-au alăturat libanezilor în tentativa de a supune formaţiunea islamistă care, susţinută ca şi Hizbullah de regimul de la Damasc, continuă să opună rezistenţă armată în lagărul de refugiaţi palestinieni Nahr al Bared, din nordul Ţării Cedrilor.

Conform serviciilor secrete israeliene principalii suspecţi bănuiţi de comiterea atentatului asupra spaniolilor şi eventual autorii tirului de rachete declanşat asupra localităţii evereieşti Kiriat Shmona sunt într-adevăr extremişti suniţi, afiliaţi reţelei teroriste al Quaida. „Celulele teroriste ale jihadului global constituie o ameninţare directă la adresa trupelor de pace şi în special a unităţilor franceze, spaniole şi italiene”, a declarat în context generalul Yossi Baidatz, şeful departamentului de investigaţii al serviciului secret al armatei israeliene.

Dacă toate aceste prezumţii, bănuieli şi informaţii sunt cît de cît întemeiate, reiese că o bună parte din firele atentatului asupra forţelor Naţiunilor Unite conduc deopotrivă spre munţii din proximitatea frontierei afgano-pakistaneze şi spre Damasc şi Teheran. Alături de Al Quaida, Siria şi Iranul constituie în continuare principala sursă a nenumăratelor incidente sîngeroase care au loc zilnic în întreaga regiune, toate menite să destabilizeze complet Orientul Apropiat şi Mijlociu şi să anuleze occidentul ca factor de ordine şi libertate în zonă.