Sute de refugiaţi trăiesc într-o "junglă" în Franţa

Imigranţii speră să poată trece în Anglia din Calais prin tunelul de sub Canalul Mânecii. Zonei verzi de la periferia oraşului Calais, adică micul spaţiu împădurit dintre port, autostradă şi complexul industrial, i se mai spune şi "jungla". Printre mormane de gunoi pot fi zărite adăposturi improvizate din carton şi scânduri sau pături rupte, momentan "căminul" mai multor imigranţi ilegali.

"Mi-au degerat picioarele. Aici nu avem nimic pentru a ne proteja de frig. Rupem crengi din copaci şi facem focul ca să ne încălzim puţin." -

mărturiseşte un tânăr.

Întrebat cum se numeşte, stă două secunde pe gânduri apoi răspunde scurt: "Arian şi am 16 ani". În Franţa a sosit cu trei luni în urmă. În tot acest timp a îndurat foame, frig şi nopţi nedormite. Mulţi dintre imigranţii ilegali din Calais sunt bolnavi. Ca dovadă, lângă Arian stă un adolescent cu icter, probabil hepatic. Întrebat dacă are nevoie de un medic ridică din umeri şi se retrage. "Nu avem decât o singură dorinţă" - spune Arian.

"Vrem ca guvernul francez să ne dea libertatea de a călători în alte ţări. Toţi cei de aici vor să ajungă în Anglia sau în Belgia."

Un tânăr, în vârstă de aproximativ 18 ani, ne arată rănile de pe mâini:

"Noaptea trecută am încercat să mă ascund într-un TIR. Doream să ajung la Londra numai că şoferul şi-a dat seama că e cineva în camion aşa că mi-a ordonat să ies imediat afară. Apoi a venit Poliţia şi m-a arestat."

Un vis frumos aflat la doar 30km depărtare

Poliţiştii s-au purtat frumos cu el şi l-au trimis înapoi în "junglă", povesteşte Sadar, originar din Afganistan. "Dar nu întotdeauna se întâmplă să ai noroc", adaugă el:

"Uneori ne iau pe sus şi ne plimbă cu maşina două-trei ore pe aici, prin împrejurimi. Apoi opresc şi, pur şi simplu, ne dau jos. Dacă întrebăm cum ajungem înapoi în pădurea noastră ni se răspunde: "pe jos!".

Cu lacrimi în ochi, Sadar povesteşte că, în Afganistan, a lucrat ca traducător până când talibanii i-au atacat familia. După o călătorie de luni întregi a ajuns în Franţa. Acum trăieşte în tabăra improvizată de la periferia oraşului Calais. Uneori, îşi procură hrana de la organizaţiile caritabile.

"Situaţia s-a înrăutăţit"

, afirmă Jackie Verhaegen, de la organizaţia "secours catholique":

"Numărul imigranţilor a crescut. Dacă în urmă cu câteva luni erau trei-patru sute, acum, în Calais, sunt în jur de şapte sute."

Printre cei două sute de refugiaţi care aşteaptă liniştiţi să primească un prânz cald de la voluntarii organizaţiei "secours catholique" se găseşte şi Bibo, în vârstă de 22 de ani, din Eritrea.

"Nu, nu vreau să mă întorc înapoi!"

- spune el, încercând să-şi ascundă mai bine faţa în glugă.

"Nu mă întorc pentru că mă vor ucide. Guvernul e foarte rău, iar pentru mine e periculos. Şi dacă totuşi mă lasă în viaţă, mă trimit la închisoare pentru 20 de ani. Vreau să ajung în Anglia ca să studiez. Ăsta e viitorul meu."

Când e vreme bună din Calais se poate vedea coasta Marii Britanii. O distanţă de numai 30km îi desparte pe imigranţii ilegali din "junglă" de punctul terminus al călătoriei lor: Anglia. Pentru mulţi dintre ei însă, un punct aflat încă mult prea departe...