1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Tăcerile lui Tăriceanu

George Arun3 iulie 2008

Lupta împotriva corupţiei nu pare a fi fost niciodată o prioritate pentru primul ministru Călin Popescu Tăriceanu în timpul mandatului său.

https://p.dw.com/p/EVFR
Imagine: AP Photo

În consecinţă, şeful executivului se comportă ca şi cum problema corupţiei ar fi doar o temă preluată şi exploatată politic de preşedintele Traian Băsescu. Să nu ştie şeful guvernului, la fel ca şi preşedintele ţării, la fel ca presa, justiţia, societatea în general, că problema corupţiei în România, şi în special a marii corupţii, este departe de a fi sub control, sau măcar semnificativ rezolvată? Fără îndoială că ştie. Dar atunci ce putem înţelege din tăcerile primului ministru cu privire la această problemă care a alterat practic în cea mai mare măsură cursul istoriei noastre post comuniste?

Nu ştiu cum de nu s-a observat pînă acum că premierul Tăriceanu în declaraţiile şi discursurile lui publice aminteşte extrem de rar despre corupţie şi măsurile guvernului pentru diminuarea acesteia. Am putea înţelege de aici fie că şeful executivului consideră problema anticorupţiei adjudecată definitiv de adversarul său, preşedintele Băsescu – şi în acest caz nu vrea să fie perceput ca vioara doua – , fie că este într-adevăr o problemă căreia nu îi poate face faţă, din cauza complicaţiilor şi complicităţilor politice în mijlocul cărora se află el însuşi. Sau, şi una şi alta.

În urmă cu doi ani – România nu era încă membră a Uniunii Europene – premierul Tăriceanu declara într-un interviu acordat unui cotidian olandez: „Eu o spun cu mîna pe inimă: corupţia nu mai constituie o mare problemă”.

Întrebat de ce unii politicieni învinuiţi de corupţie, precum fostul premier Adrian Năstase, nu sînt încă cercetaţi, şeful guvernului român a răspuns: „ Cercetările împotriva lui Năstase sînt în curs de desfăşurare, şi eu am toată convingerea că ele vor fi finalizate în timp”.

Au trecut de atunci doi ani şi cercetările nu au fost finalizate „în timp”. Mai exact, dosarele penale ale lui Adrian Năstase au fost blocate, prin mai multe tertipuri, de colegii săi din parlament – şi nu doar de cei din PSD, ci şi din PNL, PRM, UDMR.

Stenograma audierii lui Adrian Năstase de către membrii Comisiei juridice, acum două săptămîni, este halucinantă prin modul în care parlamentarii de la toate partidele, cu excepţia democraţilor-liberali, i-au luat apărarea lui Năstase. Deputatul liberal Ioan Ghişe a exprimat explicit poziţia parlamentarului român pus în situaţia de a da sau nu aviz favorabil începerii urmăririi penale împotriva unui coleg de breaslă:

„dacă roata vieţii se învîrteşte, am putea să ne imaginăm, fiecare dintre noi, cum ne-am simţi dacă am fi în condiţia domnului deputat Adrian Năstase”, a spus Ghişe. Altfel spus, puterea politică se schimbă, însă „corb la corb nu-şi scoate ochii”.

Şi în cazul lui Adrian Năstase, tăcerea lui Călin Popescu Tăriceanu a fost aceeaşi cu care ne-a obişnuit. Desigur, din interesele de colaborare politică a partidului său cu PSD.

Este tot mai evident că judecarea fostului premier Năstase va fi interzisă politic. Pentru că apariţia acestuia în instanţă ar fi un dezastru pentru PSD la alegerile parlamentare. Iar liberalii nu sînt în stare să-şi asume o mare victorie morală, care le-ar şterge multe din păcate, în dauna unor calcule politice.