Terorism în Spania: reacţii, măsuri de securitate şi întrebări deschise

E clar că omorul în masă comis la 11 martie în Spania şi-a propus, ca şi cel de la 11 septembrie 2001, să semene groaza nu doar la faţa locului, şi să-i terorizeze nu doar pe supravieţuitorii de la Madrid şi pe concetăţenii victimelor, ci întreaga lume. Prin intermediul mediilor mesajul terorist a înconjurat globul, provocînd reacţii politice similare sau identice, dar efecte diferite în domeniul măsurilor de securitate antiteroriste.

In Germania, ca şi în restul Europei predomină consternarea şi oroarea, condamnările fără apel ţinîndu-se lanţ, de la Paris, Londra şi Berlin, pînă la Bucureşti, Budapesta sau Varşovia. In Spania campania electorală s-a suspendat, decretîndu-se trei zile de doliu naţional, dar alegerile parlamentare programate să se deruleze duminică n-au fost anulate.

Tragicul bilanţ al monstruoasei crime de la Madrid, care continuă din nefericire să se agraveze se ridică pînă în prezent la aproape 200 de morţi şi 1500 de răniţi. Printre cei din urmă sunt şi cel puţin 4 cetăţeni români, dintre care doi continuă să fie trataţi în spitale, alţi doi fiind între timp externaţi. Ziarul "Evenimentul zilei" a cifrat numărul răniţilor români la 40. In calitate de membru al Consiliului de Securitate, România a condamnat barbaria comisă de terorişti în Spania, exprimîndu-şi într-un comunicat transmis de ministerul afacerilor externe "indignarea şi îngrijorarea... faţă de aceste acte teroriste care au dus la pierderea de vieţi inocente".

In capitala Republicii Federale, membrii celor două camere ale parlamentului au marcat doliul germanilor şi sentimentul lor de solidaritate cu spaniolii, păstrînd un minut de tăcere în memoria victimelor. La ordinul ministrului de interne Otto Schily drapelele germane au fost coborîte în bernă. Preşedintele Bundestagului, Wolfgang Thierse a pus degetul pe rană, subliniind că "UE se confruntă pentru prima dată cu un act terorist de asemenea proporţii, că terorismul se apropie", şi că multiplul atentat de la Madrid "fusese menit să lovească toată Europa, fiind, ca atare, cu atît mai important, ca întreaga lume civilizată să se unească în lupta împotriva asasinilor terorişti". Liderul UE, irlandezul Bertie Ahern a reliefat că atentatele din Spania constituie "o agresiune împotriva dempocraţiei", secretarul general al ONU, Kofi Annan manifestîndu-şi "şocul în urma acestor asasinate absurde".

In reacţie la baia de sînge de joi, Polonia, care, ca şi Spania este unul din cei mai importanţi aliaţi europeni ai SUA în lupta împotriva terorismului şi a participat şi la campania irakiană şi-a întărit măsurile de securitate. La fel a reacţionat şi Grecia, aflată în faţa proximei ediţii a Jocurilor Olimpice. SUA şi-au menţinut actualul nivel de alertă antiteroristă, ca şi Japonia, care este principalul aliat american din Asia. Israelul, care se confruntă de multă vreme cu o campanie teroristă sistematică, şi-a exprimat consternarea, şocul şi repulsia provocată de barbariile comise ieri în Spania. La cererea ambasadei spaniole, statul evreu a trimis trei experţi de rang înalt pentru a ajuta poliţia locală să identifice victimele celor 10 bombe care au sărit în aer în 4 trenuri madrilene. 84 de cadavre rămăseseră vineri dimineaţa să fie identificate. Ca şi autorii crimei teroriste.

Asupra lor pluteşte în continuare incertitudinea.
Fără ca oficialităţile să elimine din calcul alte variante, spaniolii au continuat în genere să insiste asupra prezumtivei lor apartenenţe la grupul separatist basc ETA. Or, dimensiunile omorului în masă comis joi pledează categoric împotriva acestei bănuieli. Poliţia spaniolă a lansat o amplă acţiune de urmărire a făptaşilor, nelimitîndu-şi investigaţiile la teroriştii basci. În treacăt fie spus, secesioniştii basci nu par să aibă mijloacele logistice necesare punerii la cale şi săvîrşirii unei barbarii de asemenea proporţii, în special după decapitarea Etei, graţie succesivelor arestări de fruntaşi ai organizaţiei, operate în ultima vreme în Franţa şi Spania. Nu e cu totul exclus fireşte, ca succesorii mai tineri ai liderilor extremişti arestaţi să fi trecut la tactici de o cruzime fără precedent; o ipoteză susţinută de provenienţa explozivelor şi de recenta dejucare, de Crăciun, a unei tentative similare a organizaţiei basce ETA de a comite un atentat asupra unui tren. Dar braţul politic al separatiştilor, partidul interzis Batasuna a respins net orice implicare bască, iar ETA n-a revendicat atentatul.

A făcut-o în schimb Al Quaeda, într-un e-mail al reţelei teroriste musulmane transmis ziarului arab al Kuds, din Londra, în care islamiştii au calificat Spania drept "un aliat cruciat important în războiul împotriva islamului". Deşi autorităţile au dezminţit informaţiile privind existenţa unui terorist sinucigaş, în favoarea tezei islamiste pledează în orice caz descoperirea la est de Madrid a unui microbuz furat, în care, pe lîngă detonatorii detectaţi, s-au găsit şi benzi magnetice pe care fuseseră înrregistrate sure din Koran. Ministrul de interne spaniol, Acebes, care contestase iniţial vehement orice posibilă implicare a Al Quaedei sau altor islamişti s-a văzut nevoit în cursul serii de ieri să se corecteze.

Fapt este că simultaneitatea celor 10 deflagraţii - alte trei bombe nu explodaseră, fiind aruncate în aer controlat, de către poliţie - precum şi numărul foarte mare de victime constituie indicii puternice în favoarea unei amprente islamiste a atentatelor de joi.. In joncţiune cu argumentele şi probele existente, care fac imposibilă excluderea islamiştilor din cercetări, trebuie plasat bilanţul ETEI, care din 1968 încoace n-a ucis în genere decît punctual poliţişti, politicieni s-au judecători. Numărul total al victimelor grupării basce în aproape 4 decenii de terorism se ridică la doar 850, ETA necomiţînd decît o singură dată o baie de sînge, într-un supermarket, şi-atunci "din greşeală", cum s-au exprimat separatiştii basci, cerîndu-şi scuze. Rămîne deci de văzut cît de autentică este revendicarea recepţionată de ziarul arab londonez Al Kuds şi cît de fructuoasă se va dovedi fie pista islamistă, fie cea bască.